Una din temele programului recent înfiin?atei Alian?e pentru Arge? ?i Muscel este sus?inerea meritocra?iei, a promov?rii tinerilor în func?ii pe baz? de merit. Destui vor fi zâmbit sarcastic sau vor fi catalogat acest punct ca o afirma?ie pur electoral?. Desigur c? nu este u?or s? rea?ezi societatea româneasc? pe bazele meritului atâta timp cât numirile în func?ii se fac din ce în ce mai des la vedere ?i f?r? nici o jen? dup? criterii arbitrare sau în func?ie de nepotisme. Se pot da nenum?rate exemple în aceast? privin??.
Cel pu?in pentru faptul c? tema este scoas? din planul implicitului complice ?i adus? la lumin? în mod explicit merit? s? vorbe?ti despre meritocra?ie chiar ?i în cea mai ingrat? societate. Nu po?i s? îi vii de hac nici unei tare sociale atâta timp cât vorbe?ti despre ea pe la col?uri, în mod la?, f?r? s? ai curajul de a o denun?a public. Istoria ne-a ar?tat de atâtea ori c? ideile morale pot deveni realitate. Singura problem? este c? au nevoie de purt?tori vii.
Meritocra?ia se bazeaz? pe un sim? ?i o educa?ie a echit??ii, ca s? nu spun a drept??ii. Nu trebuie s? fii musai judec?tor sau preot c? s? ai sau s? dai dovad? de acest sim? moral. Po?i s? fii profesor, ?ef într-o institu?ie sau politician. Important este s? nu te speli pe mâini în situa?ia în care, prin atitudinea sau decizia ta, ai ocazia s?-l aperi pe cel merituos dar slab în fa?a netrebnicilor ?i neobr?za?ilor care vor s?-?i însu?easc? merite necuvenite.
Am reflectat adesea, din umilul meu rol de profesora?, la m?g?riile la care suntem p?rta?i atunci când ced?m din la?itate la presiunile de a oferi note mari copiilor absolut nemerituo?i, ca s? folosesc o formul? blând?, ale vreunui potentat. Am cunoscut astfel de odrasle care veneau la ?coal? de vreo dou?, trei ori pe semestru, nu ?tiau mai nimic, dar f?ceau presiuni ?i pretindeau, prin diverse verigi putrede din sistem (prea multe din p?cate!), nici mai mult nici mai pu?in decât nota 10! Cine nu se supunea devenea victima unui adev?rat mecanism pervers, era denigrat, i se construia un portret monstruos, ba mai mult i se scotocea prin via?a personal? în speran?a c? vor g?si ceva nepotrivit.
Personal, am încercat s? rezist la astfel de m?g?rii ?i presiuni fiind con?tient c?, în condi?iile în care admiterea la facultate se f?cea în baza mediilor din liceu, chiulangii ?i pilo?ii ajungeau s? ocupe locurile subven?ionate de stat în defavoarea celor care, pe lâng? faptul c? lucraser? cu seriozitate, erau pu?i s? suporte practic ni?te „amenzi” pe merit ?i pe cinste. A?a c? pân? la urm? tot cel sârguincios ?i, în unele cazuri ?i s?rac, era cel exclus.
Da, s-ar putea ca tema ?i impunerea ?ontâc-?ontâc a meritocra?iei s? reprezinte un drum sinuos. Este atât de u?or s? fii tic?los, ?i atât de greu s? fim corec?i, chiar ?i în lucrurile mici, încât nici nu ar trebui s? mai avem voie s? ne plângem de nedrept??ile pe care ni le fac ?efii no?tri atâta vreme cât ?i noi practic?m cam acela?i sport!
