Omul care a pus bazele performaței în sportul din Argeș, Gheorghe Crețu s-a stins la începutul acestei săptămâni, la reședința sa din centrul municipiului Pitești, Maestrul avea 86 de ani și s-a stins în urma unui stop cardiac. Gheorghe Creţu se confundă practic cu sportul, domeniu pe care l-a slujit cu sârg timp de 42 de ani. Născut în actuala Ucraină, la Cetatea Albă într-o familie cu trei frați, acesta a fost adus de destin pe meleaguri argeșene. A fost șef al Consiliului Sportului Popular atât la Focșani, cât și la Câmpulung Muscel. Rezultatele l-au propulsat mai apoi, între 1969-1989 ca șef al Consiliului Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport în Argeş (actuala Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Argeş). Sub conducerea sa au fost construite toate bazele din județ. Deși ieșit la pensie a fost alături de fenomenul sportiv până în ultima clipă a vieții. Joi 28 august însă, a fost condus pe ultimul drum de către familie, prieteni, foști colegi sau oameni cărora le-a purtat pașii către performanță sportivă și mamagerială în acest domeniu. Dumnezeu să îl odihnească în pace!
„Uu soț deosebit și un om dedicat sportului”
Soţia sa, Elena ne-a povestit, cu greu stăpânindu-și emoțiile despre omul Gheorghe Crețu: „Viaţa sa se confundă cu sportul. I-a plăcut enorm, a avut funcţii de răspundere , dar şi rezultate pe măsură. A condus sportul argeşena în perioada sa de glorie. Era un om deosebit, dar şi un pensionar neobosit în domeniul sportului şi al îmbunătăţirii lui. A primit şi distincţia de Fiu al Argeşului în urmă cu câţiva ani şi era foarte mândru de faptul că îi fuseseră recunoscute meritele. Până în ultima clipă a fost alături de acest fenomen”, ne-a spus soţia regretatului Gheorghe Creţu.
„Niciodată nu a fost așa de trist ca atunci când s-a deființat FC Argeș!”
Fratele maestrului, Emanuel Creţu ne-a oferit mai multe detalii despre copilăria deloc fericită pe care părintele sportului argeșean a avut-o. Rămas orfan de mic, Gheorghe Crețu s-a luptat din plin cu viața și de cele mai multe ori a ieșit învingător, „Noi am fost trei fraţi, tatăl nostru era colonel şi am primit o educaţie strictă bazată pe legi morale sănătoase. Mama a rămas văduvă în timpul războiului. Am traversat perioade foarte grele, dar ne-am zbătut să învingem vicisitudinile vieţii. În copilărie fratele meu a practicat înotul, la noi, la Cetatea Albă, dar era atras în acelaşi timp şi de ciclism, şah, motociclism şi fotbal. Avea şi el modele pe atunci, dar cred că nu l-am văzut aşa de trist niciodată cum a fost când s-a desfiinţat FC Argeş. Am fost mândru toată viaţa de fratele meu. Noi am ajuns în Argeş forţaţi de împrejurări. Aşa a fost să fie. Noi am plecat prima dată din Basarabia la Bârlad în 1936 atunci când tata a fost mutat cu serviciul acolo. Fratele meu a urmat şase clase la un liceu industrial din Bârlad, după care a continuat studiile la Iaşi – clasele a şaptea şi a opta de liceu. De mic era iubitor de sport şi a urmat tot felul de cursuri şi de şcoli pentur calificare în acest domeniu. Apoi, a ajuns la Câmpulung în urma unei întâmplări nefericite. Fiind bricadier la şantierul Lunca Prutului, s-a îmbolnăvit de plămâni. Dacă ar fi trăit şi ar fi fost mult mai tânăr sunt convins că alta era soarta sportului argeşean, ţinându-se seama de perseverenţa ce l-a caracterizat”, ne-a spus Emanoil Crețu.
