Grupul Renault își reevaluează balanța de competitivitate industrială pentru marca Dacia în contextul noilor provocări macroeconomice și al reglementărilor europene. Într-un interviu acordat publicației AutomotiveNews Europe, Katrin Adt, directorul executiv global al mărcii Dacia, a subliniat rolul strategic pe care uzina din Tanger (Maroc) îl joacă în prezent, plasând-o la egalitate cu platforma istorică din județul Argeș.
Cu toate acestea, dincolo de discursul corporativ de curtoazie, realitatea din teren arată o poveste diferită pentru uzina românească: Mioveniul nu mai reprezintă de mult timp „inima” exclusivă a mărcii, capacitatea sa de producție și numărul de angajați fiind într-o scădere constantă.
Discursul oficial: Tanger și Pitești, pilonii globali Dacia
Katrin Adt a vorbit la superlativ despre polul industrial din Maroc, evidențiind profitabilitatea excelentă a acestuia, susținută de un ecosistem solid de furnizori locali, forță de muncă extrem de ieftină și o relație comercială excelentă cu guvernul de la Rabat.
„Uzina din Maroc este, într-un fel, inima mărcii noastre, alături de cea de la Pitești, România. […] Nu suntem doar un constructor auto acolo. Suntem inima și fața industriei din Maroc. Nu este doar un alt loc de producție”, a declarat Katrin Adt.
Deși politica oficială a constructorului francez interzice publicarea costurilor exacte de producție pe fiecare uzină, șefa Dacia a recunoscut că Marocul oferă o „competitivitate excelentă”, fiind mult mai atractiv din punct de vedere financiar.
Realitatea din teren: Mioveniul își pierde turația în favoarea altor țări
În ciuda declarațiilor care pun pe picior de egalitate Piteștiul și Tangerul, deciziile strategice din ultimii ani ale grupului Renault arată o migrare masivă a producției din România către alte piețe mai competitive.
Uzina de la Mioveni se confruntă cu o scădere constantă a capacității de producție și o reducere progresivă a numărului de angajați. Dacia s-a transformat dintr-un brand profund românesc într-o marcă globală cu o producție extrem de fragmentată:
-
Tanger (Maroc): A preluat volume uriașe din producția modelelor cheie (precum Sandero) datorită costurilor cu forța de muncă semnificativ mai mici decât în România.
-
Turcia: Devine un pol major de asamblare pentru noile modele din gama Dacia, preluând o parte considerabilă din planurile de viitor ale grupului.
-
Slovenia: Găzduiește, de asemenea, linii de asamblare pentru modelele mărcii, oferind o flexibilitate geografică sporită în interiorul granițelor UE.
Această dispersie industrială arată clar că rolul uzinei din Argeș a fost diluat, România pierzând monopolul pe care l-a deținut decenii la rând asupra mărcii naționale.
Amenințarea „Made in Europe” și viitorul modelelor Dacia
O mare parte din această strategie de diversificare este dictată și de incertitudinile de la Bruxelles. Uniunea Europeană analizează introducerea normelor de origine „Made in Europe”, care ar putea impune taxe vamale mari pentru vehiculele asamblate în afara spațiului comunitar (precum Maroc sau Turcia). Katrin Adt a recunoscut că managementul nu dorește să renunțe la aceste active extrem de profitabile din afara UE, dar se pregătește pentru orice scenariu.
În ciuda acestor provocări, planurile de lansări merg înainte:
-
Noul Dacia Spring: Viitoarea generație a modelului electric va fi prezentată oficial în avanpremieră pentru presă la începutul lunii septembrie, urmând să fie expusă publicului la Salonul Auto de la Paris (octombrie 2026).
-
Dacia Sandero: Rămâne cel mai accesibil model al mărcii. Deși generația din 2028 va include o versiune complet electrică, ambiția Dacia este de a păstra o variantă de bază ieftină, deși pragul istoric de 10.000 de euro a fost deja depășit din cauza normelor europene de siguranță și emisii.
