Tema reducerii numărului de parlamentari revine în forță pe agenda politică de la București. După ani în care promisiunea unui Legislativ mai suplu a fost reluată în special în perioade electorale, partidele parlamentare discută acum din nou formule concrete pentru diminuarea numărului de deputați și senatori.
În prezent, Parlamentul României are 464 de aleși, însă una dintre variantele aflate în discuție este revenirea la cifra de 300 de parlamentari, număr care a fost susținut de români la referendumul din 2009.
Pentru găsirea unei formule acceptate de toate formațiunile politice, la nivelul Parlamentului urmează să funcționeze un grup de lucru în care să fie reprezentate partidele parlamentare.
Problema este însă că formațiunile politice nu au aceeași viziune asupra dimensiunii viitorului Parlament.
De la 464 la 300 sau la aproximativ 400 de aleși
UDMR ar susține, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, o reducere cu aproximativ 10% a numărului de parlamentari. O asemenea variantă ar duce la un Legislativ cu aproximativ 400 de aleși.
PSD ar fi dispus să susțină varianta de 300 de parlamentari, însă cu o condiție importantă: modificarea sistemului electoral și revenirea la votul uninominal, în locul actualului sistem bazat pe liste și reprezentare proporțională.
PNL susține, la rândul său, reducerea numărului de parlamentari, poziție exprimată de formațiune încă de la preluarea conducerii partidului de către Ilie Bolojan.
AUR, unul dintre partidele care au readus constant tema în prim-plan, propune o altă abordare. Formațiunea susține creșterea normei de reprezentare de la 73.000 la 90.000 de locuitori pentru alegerea unui deputat și de la 168.000 la 210.000 pentru alegerea unui senator.
O asemenea modificare ar reduce automat numărul mandatelor, fără a fi nevoie de o redesenare completă a împărțirii mandatelor pe județe.
Recensământul ar putea „tăia” 66 de mandate
Interesant este că reducerea numărului de parlamentari ar putea fi făcută chiar fără o modificare radicală a normei de reprezentare.
Aplicarea datelor ultimului recensământ ar conduce, potrivit calculelor prezentate în analiza citată, la dispariția naturală a aproximativ 66 de mandate.
România ar ajunge astfel la aproximativ 400 de parlamentari, inclusiv reprezentanții minorităților naționale.
Explicația ține de evoluția demografică a țării. Actuala distribuție a mandatelor a fost stabilită în raport cu o populație mai mare, iar actualizarea ei în funcție de rezultatele ultimului recensământ ar reduce numărul parlamentarilor.
Astfel, un Parlament cu aproximativ 400 de aleși nu ar necesita neapărat o intervenție politică spectaculoasă, ci doar aplicarea corespunzătoare a datelor demografice actuale.
Teoria „rădăcinii cubice” ar duce la 267 de parlamentari
Există însă și o variantă mult mai radicală.
Politologul Rein Taagepera a formulat teoria potrivit căreia dimensiunea optimă a unui legislativ ar putea fi stabilită prin aplicarea „legii rădăcinii cubice”: numărul parlamentarilor ar trebui să fie aproximativ egal cu rădăcina cubică a populației țării.
România are, potrivit ultimului recensământ, 19.053.815 locuitori.
Aplicând formula, rezultatul ar fi de aproximativ 267 de parlamentari.
Cu alte cuvinte, dacă s-ar merge strict pe această teorie, România ar avea un Parlament chiar mai mic decât cel de 300 de membri susținut prin referendumul din 2009.
Câți parlamentari ar trebui să aibă România?
În realitate, problema nu este doar una matematică.
Reducerea numărului de parlamentari trebuie să țină cont și de reprezentarea teritorială, de echilibrul dintre județe, de reprezentarea minorităților naționale și de sistemul electoral.
Una dintre cele mai complicate probleme este chiar reprezentarea minorităților.
O variantă legislativă discutată în trecut a propus modificarea pragului necesar pentru ca o organizație a unei minorități naționale să obțină un mandat de deputat. Criticii formulei au atras atenția că o asemenea schimbare ar putea face ca, în afara UDMR, celelalte minorități să întâmpine dificultăți mult mai mari în obținerea unui mandat.
La ultimele alegeri, de exemplu, reprezentanții minorității rome au obținut un număr de voturi inferior mediei necesare în formula propusă, ceea ce ar fi putut conduce la eliminarea reprezentării parlamentare a acestei minorități.
Referendumul din 2009, încă pe masa negocierilor
Reducerea Parlamentului la 300 de membri are însă un argument politic pe care partidele nu îl pot ignora: referendumul organizat în 2009.
Atunci, alegătorii au fost consultați cu privire la reducerea numărului de parlamentari, iar propunerea a fost susținută prin vot.
Problema este că referendumul a avut caracter consultativ, astfel că punerea în aplicare a rezultatului nu s-a produs automat.
După 17 ani, tema revine în actualitate, iar partidele trebuie să decidă dacă România are nevoie de un Parlament cu 300, 400 sau un alt număr de parlamentari.
Cert este că diferența dintre actualii 464 de aleși și un Legislativ de 300 de membri ar însemna eliminarea a 164 de mandate.
Iar între varianta politică de 300, calculul rezultat din recensământ, de aproximativ 400, și formula teoretică de 267 de parlamentari se află, de fapt, o dezbatere mult mai importantă: cât de mare trebuie să fie Parlamentul României pentru ca reprezentarea cetățenilor să fie eficientă, dar fără ca Legislativul să devină supradimensionat?
Răspunsul va fi unul politic, iar negocierile dintre partidele parlamentare sunt abia la început.
