Foto: Mihai Neacşu
Albota are 3667 de locuitori şi este o comună privilegiată, atât prin poziţia faţă de oraşul Piteşti, dar şi prin investiţiile de care a beneficiat. Cu toate acestea, unele sate sunt sărăcite şi nu atât din punct de vedere financiar, cât din punct de vedete al locuitorilor. Satul Mareş Toneşti, altfel frumos şi bine aşezat, a rămas numai cu… femeile, în cea mai mare parte. Puţini bărbaţi mai trăiesc aici, şi peste tot poţi vedea case unde, după dispariţia proprietarilor, nu mai stă nimeni.
Multe case părăsite
Satul Mareş Toneşti este aşezat puţin mai departe de drumul Piteşti-Craiova care trece prin comuna Albota. Cum pleci din Piteşti, pe DN 65, imediat ce treci de Cerbu, un drum merge spre dreapta şi la aproximativ doi kilometri intri în Mareş Toneşti. Faţă de Piteşti, satul se află la aproximativ 25 de kilometri, iar proprietăţi de vânzare sunt destule şi la preţuri bune. Pe unde au murit oamenii, vezi casa şi crucea în faţa porţii. În unele a mai rămas câte cineva, în altele domneşte pustietatea. Unele case sunt frumoase, cu gospodării îngrijite, altele, multe, părăsite şi stau să cadă. Satul a rămas numai cu văduvele. Bărbaţii localnicelor s-au prăpădit în timp şi au rămas să se descurce singure să aibă grijă de case. Unele mai au ajutorul copiilor şi se descurcă mai bine, altele, în vârstă şi cu probleme de sănătate, abia mai pot face câte ceva prin gospodărie. „E greu, maică. Eu am rămas singură de 13 ani şi de atunci singură muncesc, singură mă duc la câmp. Nici oameni să iei cu ziua nu mai găseşti şi dacă ai nevoie de cineva să te ajute în curte la câte ceva, nu prea găseşti. Poate prin alte sate”, spune Mărioara, una dintre localnice, care se ducea dis de dimineaţă la câmp.
„Văduve suntem toate pe aici”
Majoritatea localnicilor din Toneşti sunt femei şi au învăţat să se descurce singure. Tot la trei, patru gospodării, una este părăsită, iar o parte din case stă să cadă. La o poartă, în faţa unei case frumoase, nou amenajate, o femeie vorbeşte cu vecina ei. Amândouă sunt văduve de ani buni, dar au parte de sprijinul copiilor şi îşi mai petrec din timp îngrijind nepoţii. „Avem copii şi ne descurcăm. Suntem toate văduve pe aici, dar ce să facem. E greu să te descurci singură, dar ne-am învăţat”, spune Ileana, una dintre femei.
