După doi ani de pandemie, lumea se poziționează pe noi coordonate în ritmuri de rachete și katiușe, de bombe și obuze care cad nemilos peste Ucraina, dar și în marș de tancuri și infanterie printre ruinele unor orașe demolate de lupte grele. Când nu ne este clar din ce motive spionul ajuns șef la Kremlin a pornit un război împotriva unei națiuni europene, devine evident că totul este un mare test pentru așa-zisa lume liberă, nu doar pentru Ucraina. Când armele se vor opri din cântecul lor ce aduce doar moarte și disperare, omenirea nu va mai fi la fel. Dar cu ce preț va fi plătită această nebunie? Cât valorează o viață de om? Răspunsul poate fi cinic… dar pentru Putin și camarila sa… nimic! Nu contează câți copii, tineri, femei sau bătrâni vor pieri, nu contează câte orașe vor fi rase de pe fața pământului, nu contează nici măcar sărăcia cumplită care e adusă hoardele invadatoare. Este important doar visul unui dement, susținut de o națiune bombardată de ani de zile cu propagandă și aflată sub teroare, visul de a deveni țarul care reface gloria unui imperiu de mult căzut în negura istoriei. Pentru majoritatea ucrainenilor, tragedia este inimaginabilă. Milioane au fugit din calea furiei unui dement care a pierdut complet simțul realității.
Cu toate acestea, cei rămași se apără eroic, luptând nu doar pe ei, ci și pentru întreaga Europă. Cu ajutorul aliaților, liderii de la Kiev își inspiră națiunea să nu cedeze și să mai reziste, o zi și încă una în fața trupelor lui Putin și Șoigu. Tragedia este una dureroasă nu doar pentru Ucraina, ci și pentru Rusia: mor un număr uriaș de tineri și nu este clar pentru cine. Dacă se continuă în acest ritm, Putin va fi ucis în curând un număr mai mare de soldați decât în războiul sovietic din Afganistan și în cele două conflagrații împotriva Ceceniei. 21.500 de ruși și-au pierdut viața în aceste evenimente. Iar până acum, Ucrania pare să fie cimitir pentru trupele Kremlinului. Conform unor surse, peste 13.000 de militari ruși și-au pierdut deja viața.
Nu cred că Occidentul e „tatăl” tuturor relelor, așa cum spun mulți. Între est și vest e ușor de ales. Cu toate păcatele lui, Vestul măcar ne-a scos din întuneric și ne-a adus suficientă bunăstare, o oarecare stabilitate și predictibilitate. Avem timp să gândim cu mintea noastră, să ne îndoim, să citim, să documentăm, să contestăm. Dragilor, nu ruşii vin peste noi. Suntem atacați doar de propriile noastre temeri și răni nevindecate din anii de comunism, dar și de cei de libertate sălbatică de după 1989. Suntem un popor cu răni adânci, un neam ce se sperie la primul zvon cu nuanțe apocaliptice. Mi-e teamă ca au trecut peste noi 33 de ani degeaba. Și au trecut în zadar pentru că atacul s-a dat în școli. Lipsa de educaţie este condamnarea supremă a unui popor. De aici se nasc toate relele: sărăcie, corupție, proastă guvernare. De aici vine colapsul unui popor. Nu este încă târziu! Avem timp să reparăm aceste lacune, dar nu prin proiecte de imagine, domnule Iohannis. România poate fi educată. Educată măcar cât să nu cadă în capcana zvonurilor destabilizatoare. Trompetele propagandei ne-au răsunat atât de mult în urechi, încât marele pericol nu vine din exterior, ci chiar dintre noi. Cozile de la benzină și ulei nu reprezintă altceva decât riscul de a ne învinge singuri. Și totuși, cine are cheia rezolvării acestui conflict? Vom afla după întâlnirea dintre Joe Biden și Xi Jinping. Aici se va decide totul. Să fie pace!
