Europa devine principala perdantă a conflictului ucrainean. Ceea ce se profila ca o tendință devine o certitudine după ce Emmanuel Macron a ieșit extrem de slăbit din alegerile franceze de ieri, în care cele două extreme pro-putiniste, Renașterea Națională și alianța electorală în jurul liderului comunist Jean-Luc Mélenchon au reușit să îl facă să piardă majoritatea absolută și au făcut Franța neguvernabilă.
Îmi dau seama că serviciile secrete românești sar într-un picior de bucurie, că ele sunt practic aliate cu Viktor Orban în încercarea de a bloca orice evoluție a Uniunii Europene, și se temeau de Macron, care încerca numai să deblocheze o Europă care nu mai poate avansa fără să tranșeze dilema între integrare mai profundă și acceptarea de noi membri (de la Albania la Ucraina). Românii nu au soluții la problema europeană – Orban tocmai a blocat de unul singur taxarea multinaționalelor – dar blochează orice soluție s-ar ivi și tratează Europa ca pe un cărucior cu deserturi la un restaurant. Cînd trece pe lîngă ei încearcă să ia tot ce se poate lua și are frișcă mai multă, dar lipsește complet contribuția lor la cum ajung toate dulciurile acolo, precum și imaginația că s-ar putea bloca sau rămîne fără prăjituri dacă toată lumea e pusă doar pe luat și nu există un plan rațional cîți clienți se servesc față de cum merge aprovizionarea, serviciul, etc.
În loc să ne sperie ce puțin a contat pentru francezi că extremele erau mai degrabă cu Putin, Marine le Pen chiar cu finanțare de la bănci rusești ne bucurăm ca proștii că a pierdut Macron. Presa lui Putin jubilează și ea, că Macron îl calcă pe nervi pe Putin cu telefoanele lui insistente și mereu au scris că își arată mușchi pe care nu îi are.
E o veche tactică a lui Putin de a slăbi UE, pentru care a investit în platforme sociale la fiecare alegeri, ajutînd extremele din Germania și Franța contra centrului. Prezența la centru a unor lideri adevărați, ca Macron sau mai ales Angela Merkel era un obstacol pentru el.
Nu e o întîmplare că Putin nu a atacat Ucraina, nici după ce s-a convins că poate folosi acordul la Minsk în favoarea lui, decît după ce Angela Merkel s-a retras și Germania a intrat pe mîna unei coaliții care nu mai e „mare”, nici ideologică, și cu zero experiență în politică externă. Ideea că Merkel făcuse vreun joc al lui Putin e absurdă, Merkel evitase conflictul cu Putin, asta e tot. Ideea industriei germane că mai bine facem comerț cu rușii decît război o fi fost nerealistă – planul era chiar să fie atrasă Rusia în polul occidental pentru a ține piept Chinei, adevăratul pericol – dar nu era o idee trădătoare. Era un fel de a concepe interesul Germaniei și al Europei, pe care Germania o ține în spate. A cui rată bancară finanțează împrumuturile voastre din PNRR, români? A Germaniei. Voi vă împumutați cu nouă la sută, dacă la PNRR împrumutul e gratis e că pune Germania creditul ei în care investitorii plătesc ei ceva pentru a împrumuta statul german. Pe asta plănuiți autostrăzile întîrziate și tot ce mai visați, altfel nu vi le-ați putea permite. Chiar dacă politica germană față de Est nu a prevenit reînarmarea Rusiei e greu să pretindă cineva că ea a fost cauza reînarmării. Putin s-a reînarmat că i-a fost frică de NATO, nu de industriașii germani, deci ce a fost greșit a fost combinația, în care pe de o parte americanii fac exerciții militare cu Ucraina, iar pe de alta nemții aprobă Nord Stream. În sfîrșit, Merkel – ca orice lider german – servea marea industrie și exporturile, dar știa să le și ceară cînd era cazul, era evident și pentru Putin un reper.
Dar nu mai e. Iar de ieri nici Macron nu mai e mare lucru și nu mai are cum să joace un mare rol în Europa, unde președinția rotativă a Franței oricum se încheia, iar comentatorii TV roiesc să spună că a distrus a cincea republică. Nici sistemul electoral în două tururi de scrutin nu a mai putut ține piept asaltului extremelor – a reușit să îi dea măcar o majoritate relativă. Nu m-ar mira dacă în Franța ar urma modificări constituționale semnificative, deși le consider complet contraindicate, pentru că Macron (și propria lor corupție) a distrus vechile partide de centru, iar acum alternativa fără bază reală propusă de el își arată picioarele de lut. Ce va urma e fragmentarea și proporționalismul într-o țară unde tinerii nu vor să mai audă de partide, vor să voteze pe Facebook și să aibă grupe politice pe cartier. Iar asta înseamnă că Franța riscă să devină irelevantă pe plan extern. Sigur, e țara lor, deși cea mai mare majoritate de oameni tineri nu mai merg la vot în Franța. Umplu buticurile ¨– deschise duminica de alegeri, terasele și terenurile de sport. Uitam să spun că în semestrul meu sabatic sunt profesor invitat la Sciences Po, marea școală franceză de științe politice, deci am avut loc de gală la observat alegerile.
Pandemia a jucat un rol teribil pentru Europa. Creștin democrații germani, deși au guvernat foarte bine, au plătit prețul, la fel Macron, în schimb Putin, care a pierdut peste un milion de oameni de COVID și nu se știe cîți în război se ține pe picioare și își finanțează războiul din prețul petrolului, în timp ce sancțiunile occidentale, așa cum am prezis, lovesc în occidentali la fel de mult ca în ruși. Dar finalmente sunt mai costisitoare pentru noi, că noi suntem democrații.
Uitați-vă puțin la noi. Ministrul de externe european strigă că Putin face crime de război că nu lasă cerealele ucrainene să iasă la export (de parcă după ce i-am umplut de sancțiuni pe ruși așteptăm ca ei să ne trateze în schimb ca pe timp de pace), Putin a început să taie gazul de azi către Europa (oricum noi mereu îi spunem că nu mai vrem gaz de la el) ceea ca va mai mînca din creșterea economică, chiar pînă să vină iarna. Am reușit să agățăm Moldova de Ucraina, asta e tot ce ne-a ieșit.
Dar să vă fie clar că riscă să nu mai existe nici o UE la care să adere Ucraina și Moldova dacă și cînd vor fi mai pregătite dacă lucrurile merg ca astăzi, și în loc să ajutăm Europa să aibă lideri adevărați și să ne înrolăm în spatele lor, suntem puși doar pe profitul nostru îngust și pe termen scurt, transmite politologul Alina Mungiu Pippidi.
