Zilele trecute, primarul comunei Bradu, Florin Frătică, a fost eliberat după şase luni din arestul Poliţiei Capitalei, fiind cercetat acum sub control judiciar pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi presupuse fapte de corupţie. Acesta a declarat presei locale că primul lucru pe care l-a făcut după ce a ieşit de la arest a fost acela de a bea o bere. Povestirea noastră are legătură cu o perioadă din viaţa lui Florin Frătică în care o bere îi era servită doar la micul dejun, asta pentru a stinge o juma’ de sticlă de whisky.
În trecutul apropiat, nu puţine au fost expediţiile de vânătoare ale lui Florin Frătică, acesta fiind însoţit de camarila sa (care l-a şi băgat, de altfel, la zuhaus), dar şi de colegi primari, politicieni de toate culorile, chiar şi jurnalişti.
Să începem povestea!
Vara lui 2009 îl prinde pe Frătică alături de prietenii săi, în Delta Dunării, unde organizase o expediţie bahico-vânătorească.
,,Băăă, cred că am împuşcat un bivol d-ăla!’’
Într-o noapte de vară, când ceasul era trecut binişor de 1.00, iar Frătică de 0,1% îmbibaţie în aerul expirat, se hotărăşte să plece cu unul dintre prietenii săi la vânătoare, în stufăriş. Zis şi făcut, cei doi îşi iau puştile, un bidon de 5 litri de ţuică şi se urcă într-o barcă cu motor, legată de pontonul de lângă resortul unde erau cazaţi.
În imensitatea Deltei, doar zgomotul bărcii lor putea fi auzit. Cei doi opresc motorul ambarcaţiunii, la un moment dat… De pe o limbă de pământ din imediata apropiere, camuflată de stuf, s-a auzit un zgomot… Sunetele cu pricina i-au trezit lui Frătică instinctele vânătoreşti.
,,Bă, ăsta, cred că e ditamai mistreţul’’ realizează Frătică. Încarcă arma şi ,,poc, poc’’, două focuri iar monstrul a căzut secerat. Căderea a fost zgomotoasă, acoperită întrucâtva de răgetul scos de animal o dată cu ultima suflare.
Cel care a ajuns primul la animalul său a fost tovarăşul lui Frătică: ,,Bă, stai să aprind lanterna, că, în pula mea, e prea mare să fie mistreţ animalul ăsta. Stai să îi dau drumul… Bă, nu e mistreţ, cred că e vacă!’’
,,Ia, să văd şi eu… Băă, nu e bă, în pizda mă-tii, vacă, cred că am împuşcat un bivol d-ăla! Nu vezi ce coarne are?’’, este replica lui Frătică. Din cunoştinţele lui Frătică despre fauna Deltei, reieşea clar că acea zonă era plină de bivoli ,,d-ăia’’, dar nu le ştia exact subspecia. 🙂
Bine, trăiesc bivoli sălbatici în Deltă cum trăiesc crocodili în râul Argeş.
,,Nu te uita, bă, la coarne! Uite ce ţâţe are! E vacă, dă-o dracu, ai împuşcat vaca omului! Şi unde pula mea ai văzut tu bivol sălbatic cu clopot la gât?’’ este K.O.-ul irefutabil al colegului său.
Spre ei se apropiau câteva luminiţe, dinspre care se auzeau câteva înjurături: ,,În pizda mă-sii, care este ăia care au tras pe aici cu puşca? Nu ştia că este izlaz?’’.
Târgul lui Frătică
Nu a durat decât câteva minute de când Frătică împuşcase un ,,bivol d-ăla’’, până la revolta la faţa locului a sătenilor. Înarmaţi şi ei cu un set de bâte, Frătică a fost nevoit să bage glonţ pe ţeavă, pentru a se apăra în cazul în care era atacat. Se îngroşase gluma… Ca să îi potolească, se recomandase ca fiind un comandant de poliţie.
,,Ce comandant, mă? Nu te cunoaştem…’’
,,Păi, sunt de la Maramureş! Nu aveţi de unde să mă ştiţi!’’a replicat Frătică.
,,Poţi să fii oricine, eu îmi vreau banii pe vacă’’!
Bine că avea buzunarul durduşit de lovele, căci altfel… ,,Bine, mă, cât vrei pe vacă?’’
,,Douăj’ de milioane!’’
Se scotoceşte Frătică prin buzunare, scoate şase hârtii cu Eminescu din ,,mărunţişul’’ de câteva sute de milioane cu care pleca, de obicei, după el, apoi le spune: ,,Uite, bă, eu vă dau 30 de milioane, dar mie îmi beliţi vaca, acum şi aici, eu am nevoie să îmi daţi doar picioarele tranşate, restul vacii îl opriţi voi!’’.
,,Gata, şefu’, într-o oră e gata…’’ încuviinţă proprietarul, după ce işi dădu seama că şi-a recuperat paguba, başca i-au rămas bani buni şi kile multe de carne de vită.
Până la terminarea tranşării, cei doi au terminat ţuica… Se pregăteau să continuie fiesta, o dată întorşi la prietenii lor, la debarcader. De, Frătică împuşcase un ,,bivol d-ăla’’… Aşa rămăsese să le spună alora, altfel s-ar fi făcut de râs.
,,Ai împuşcat bivol d-ăla şi nu ai luat capul?’’
Ajunşi la debarcader, Frătică şi cu tovarăşul său erau aşteptaţi de Marinuş: ,,Ce aveţi, acolo, sub stuful ăla din barcă? Ce dracului aţi făcut mă, aţi împuşcat un elefant? Ia uite ce ciolane mari…’’
,,Beei, am împuşcat un bivol d-ăla, ne-a lua t două ore până când l-am tranşat!’’
,,Ai împuşcat bivol d-ăla şi nu ai luat capul? Bine, hai să vorbim cu bucătarul…’’ propune Marinuş.
,,În morţii mă-tii, avea capul prea greu să îl mai cărăm în barcă… Tu nu vezi că abia au încăpul picioarele în barcă?’’ replică Frătică.
Bucătarul a ajuns într-o clipă, pentru a prelua materia primă pentru masa din acea zi.
Bucătarul, săracul, a încercat să facă un grătar în toate felurile din ,,bivol d-ăla’’, însă, în afara texturii cauciucului nu îi ieşea mare lucru. Într-un final, cei prezenţi au convenit să facă o ciorbă din 2-3 kile de carne, iar restul să o dea, la schimb, lipovenilor contra peşte. De târg s-a ocupat tot bucătarul, care a reuşit să le gătească musafirilor nostri de la Bradu vreo 4 feluri de peşte, luat la schimb pe ciolanele bivolului lui Frătică.
