Cu ce ne-am ales după negocierile de la Bruxelles și mai ales ce putem face cu aceste fonduri! Am fost informați că România s-a ales cu 80 de miliarde de euro de la UE. De fapt, pentru că aici este vorba în primul rând de cifre, discutăm de 63 miliarde de euro granturi și 16,7 miliarde de euro împrumuturi. Aceste fonduri se strâng din 46,3 miliarde euro granturi nerambursabile din bugetul multianual al UE până în 2027 (deci bani la care România oricum avea teoretic acces și care s-au împuținat), 16,7 miliarde euro granturi nerambursabile din facilitatea NextGenEU unde regăsim și fondurile pentru redresare după pandemia de Covid și tot atât din împrumuturi în condiții de facilitate de la Comisia Europeană.
Nu putem vorbi despre o mare reușită, se vehicula o cifră în jurul acestei sume dinaintea negocierilor dintre liderii țărilor europene. Am putea spune că de fapt România pierde până la circa 2 miliarde de euro granturi nerambursabile, dar compensează suma prin alocări mai mari pe împrumuturi. De fapt, România pierde aproape 2 miliarde de euro granturi pe Tranziție Justă, și alte câteva sute de milioane de euro fonduri pe Sănătate și Dezvoltare Rurală. În schimb, ne vom împrumuta pentru a folosi aceste sume în alte sectoare precum digitalizare, mediu sau reforma administrației.
Dar repet este vorba de împrumuturi, nu de sume nerambrusabile. Pe lângă criteriul statului de drept, trebuie să menționăm că putem fi blocați de atragerea acestor fonduri și de mofturile sau interesele politice și economice ale celorlalte state, mai ales ale celor care ar fi preferat alocări mai mici pentru țările din Sudul, Centrul și Estul Europei. Dacă un stat membru nu este mulțumit de calitatea reformelor, atunci poate bloca banii pentru alt stat membru. Și din păcate, am avut în trecut experiențe – vă reamintesc menținerea MCV sau blocarea aderării României la zona Schengen, din partea altor state, precum Olanda.
Zarurile au fost însă aruncate. Avem, teoretic, acești bani. Pentru a-i putea accesa avem nevoie de un plan de dezvoltare și acțiune rapid, bine stabilit, care să nu poată fi refuzat de Comisia Europeană. De aceea, cer Guvernului să inițieze urgent dezbateri cu toate partidele, cu toate organizațiile din zona economică, pentru a ajunge la un consens politic în privința domeniilor vitale și a strategiei de investiții. Avem nevoie de un plan concret și agreat de toate forțele politice, care să fie menținut indiferent de cine va veni la guvernare.
În al doilea rând, trebuie urgent o flexibilizare a cadrului legal care să permită scrierea de proiecte, licitații care să nu se prelungească la nesfârșit și blocaje în avize în domeniul atragerii de fonduri europene. În al treilea rând avem nevoie urgentă specialiști în atragerea de fonduri europene la nivel de administrație centrală și locală. Aceste trei tare le-am avut și în trecut, motiv pentru care România nu a excelat niciodată în absorbția fondurilor europene.
În fine, trebuie să stabilim zonele vitale. Avem probleme pe infrastructura mare, pe zona de educație și pe zona de sănătate. În același timp, trebuie să investim neapărat în zona de cercetare, în agricultură, pentru a nu mai rămâne exclusiv la evoluția meteo, dar și în zona de procesare, pentru că suntem o țară care exportă multă materie primă, în loc să vindem marfă finită, mai scumpă, mai complexă și mai competitivă.
