SCRISOARE DESCHISĂ
Către:
- Guvernul României
- Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
- Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
- Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
- Primăriile și Consiliile Județene din România
- Instituțiile și autoritățile responsabile cu protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități
Subiect: Aplicarea reală și eficientă a prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități
Stimate autorități,
În calitate de cetățean și persoană cu dizabilitate, mă adresez dumneavoastră prin această scrisoare deschisă pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la multiplele deficiențe în aplicarea legislației privind protecția și incluziunea persoanelor cu dizabilități în România.
Deși Legea 448/2006 și legislația europeană prevăd măsuri clare pentru garantarea accesibilității, a egalității de șanse și a sprijinului necesar persoanelor cu dizabilități, realitatea din teren arată că aceste prevederi sunt, în multe cazuri, doar teoretice. Mă confrunt zilnic, alături de mii de alte persoane aflate în situații similare, cu obstacole care îngrădesc dreptul fundamental la mobilitate, acces la servicii publice și participare activă în societate.
1. Lipsa accesibilității în spațiile publice și mijloacele de transport Unul dintre cele mai mari obstacole îl reprezintă lipsa accesibilității în instituțiile publice, clădirile administrative și infrastructura urbană. În orașe precum Pitești și multe alte localități din județul Argeș, dar și din majoritatea localităților din țară, instituțiile statului nu dispun de rampe de acces conforme, lifturi funcționale sau alte facilități esențiale pentru persoanele cu mobilitate redusă. Mai mult, transportul în comun nu este deloc adaptat nevoilor noastre, ceea ce ne limitează drastic posibilitatea de a ne deplasa independent.
2. Problema locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități Deși legislația prevede alocarea locurilor de parcare speciale, în practică, acestea sunt ocupate abuziv sau prost semnalizate. Înainte de a impune amenzi drastice, consider că este necesară o campanie amplă de informare la nivel național, pentru a educa populația cu privire la importanța respectării acestor locuri destinate celor care au reală nevoie de ele.
3. Drepturi teoretice, dar imposibil de aplicat în practică Legea prevede anumite facilități financiare pentru persoanele cu dizabilități, însă aplicabilitatea lor este extrem de limitată. Spre exemplu, posibilitatea de a contracta un credit cu dobândă subvenționată de stat pentru achiziționarea unui autovehicul este inutilă pentru majoritatea dintre noi, deoarece veniturile mici nu ne permit accesarea creditelor bancare. De asemenea, dreptul la locuințe sociale sau chirii subvenționate de stat este greu de obținut din cauza birocrației și a fondurilor insuficiente alocate de autoritățile locale.
4. Acces deficitar la servicii medicale și de recuperare Multe persoane cu dizabilități întâmpină dificultăți majore în accesarea serviciilor medicale specializate, terapiilor de recuperare și echipamentelor medicale de care au nevoie. Listele de așteptare pentru investigații medicale și tratamente sunt lungi, iar centrele de recuperare sunt insuficiente și slab finanțate. Solicităm crearea unor programe speciale de finanțare pentru servicii medicale și recuperare, astfel încât persoanele cu dizabilități să poată beneficia de îngrijire adecvată și la timp.
5. Lipsa accesului la educație și oportunități de angajare Integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii rămâne o provocare majoră. Multe companii și chiar instituții ale statului nu respectă cotele de angajare impuse de lege, iar infrastructura educațională nu este adaptată nevoilor studenților și elevilor cu dizabilități. Propunem dezvoltarea unor programe de formare profesională adaptate, subvenționate de stat, precum și oferirea de stimulente fiscale companiilor care angajează persoane cu dizabilități.
6. Lipsa unui mecanism eficient de implementare și monitorizare Autoritățile locale și centrale trebuie să înțeleagă că implementarea legislației nu se poate opri la nivel declarativ. Este nevoie de mecanisme clare de monitorizare și sancționare a instituțiilor și companiilor care nu respectă drepturile persoanelor cu dizabilități. De asemenea, solicităm ca ONG-urile și reprezentanții persoanelor cu dizabilități să fie implicați activ în procesul decizional privind politicile publice destinate acestora.
Propuneri concrete pentru îmbunătățirea situației:
- Crearea unor comisii mixte de verificare a accesibilității în toate instituțiile publice și private care oferă servicii esențiale.
- Introducerea unor termene clare pentru adaptarea mijloacelor de transport în comun la nevoile persoanelor cu dizabilități.
- Lansarea unor campanii naționale de conștientizare privind respectarea locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități.
- Revizuirea criteriilor de acordare a facilităților financiare, astfel încât acestea să fie aplicabile realităților economice ale beneficiarilor.
- Creșterea transparenței în alocarea locuințelor sociale și a subvențiilor pentru chirii destinate persoanelor cu dizabilități.
- Crearea unui mecanism eficient de sancționare a autorităților și instituțiilor care nu respectă legislația privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
- Extinderea numărului de centre de recuperare și finanțarea tratamentelor necesare pentru persoanele cu dizabilități.
- Implementarea unor politici clare pentru incluziunea educațională și profesională a persoanelor cu dizabilități, inclusiv stimulente pentru angajatori.
Este timpul ca România să treacă de la promisiuni la fapte! Persoanele cu dizabilități nu cer favoruri, ci doar respectarea unor drepturi fundamentale, garantate de lege. Solicităm autorităților un dialog real și măsuri concrete pentru a transforma această țară într-un spațiu accesibil și echitabil pentru toți cetățenii săi.
Așteptăm un răspuns și, mai important, acțiuni clare din partea celor responsabili!
