Tudor Arghezi, scriitor și gazetar s-a născut la 21 mai 1880 în București. Tatăl său, Nicolae Theodorescu, avându-și originile în Cărbuneşti-Gorj, a fost arendaş, apoi funcţionar la banca din Piteşti, conform ”Dicţionarului general al literaturii române”, editat sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).
Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu) a debutat în 1896 în revista lui Al. Macedonski ”Liga ortodoxă” cu poezia ”Tatălui meu”, semnând Ion Theo. Este perioada în care îl cunoaşte pe Grigore Pişculescu (Gala Galaction), iar prietenia cu acesta va dura toată viaţa. În 1916, s-a căsătorit cu Paraschiva Burda, originară din Bucovina, cu care a avut doi copii: Domnica (Mitzura) şi Iosif (Baruţu). La vârsta de 47 de ani, în 1927, Tudor Arghezi îşi publică primul volum de versuri, ”Cuvinte potrivite” (Premiul Societăţii Scriitorilor din România, 1927). Apariţia acestuia, primit cu elogii de criticii din acea perioadă, a marcat consacrarea poetului, până atunci cunoscut mai mult în medii literare restrânse.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a deţinut rubrica ”Bilete de papagal” din ziarul ”Informaţia zilei”, unde a publicat, în septembrie 1943, celebrul pamflet ”Baroane!”, ”care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler la Bucureşti” (”Dicţionarul general al literaturii române”). Pentru publicarea acestui pamflet a fost arestat şi apoi internat în lagărul de la Târgu Jiu (1943-1944). În 1945 a fost distins, din nou, cu Premiul Naţional pentru Poezie. După 1945, a început o febrilă activitate publicistică la ”Adevărul” (unde colaborează cu ”Tablete”, 1946-1947), ”Jurnalul de dimineaţă” ş.a., iar în 1946 a fost distins cu Premiul Naţional pentru Literatură. Tudor Arghezi a murit la 14 iulie 1967, la puţin timp după moartea soţiei sale Paraschiva (1966), fiind înmormântat, alături de aceasta, în grădina casei din ”Mărţişor”.
Sursa: Agerpres
