Nu ştiu dacă din anii ’90 şi până acum să fi fost categorie socială mai râvnită în România decât cea a revoluţionarilor şi a handicapaţilor.
Dacă în cazul celor dintâi am avea explicaţia unor indemnizaţii destul de consistente, ce depăşesc chiar şi un salariu mediu pe economie, precum şi o serie de alte facilităţi, în cazul celorlalţi nu ar mai fi de luat în calcul decât nişte extrem de palide facilităţi, printre care se numără şi aceea a scutirii plăţii pentru închirierea unui loc de parcare.
Cu toate că de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale se aude că se vor face verificări ale dosarelor celor ce beneficiază de certificat de handicapat, numărul acestora pare că ar creşte de la lună la lună într-o asemenea măsură încât ne temem că, cel puţin în judeţul nostru, cei handicapaţi vor deţinea ponderea majorităţii populaţiei.
Cel puţin aşa ar rezulta şi din cele spuse în cea mai recentă conferinţă de presă de către Primarul Tudor Pendiuc, după care luna trecută s-ar fi prezentat pentru scutirea taxei de închiriere a locului de parcare aproximativ 200 de posesori de certificate de handicapat, comparativ cu aproape 150, câţi s-ar fi prezentat în tot cursul anului trecut.
Ceea ce este ciudat însă în toată această poveste rezultă tot din afirmaţiile domnului primar, care spune că nu ştie ca un colesterol mai ridicat, o glicemie mai scăzută să fie motive pentru a se elibera un certificat de handicapat.
Cu toate acestea, domnul Primar nu doreşte câtuşi de puţin să insinueze că la mijloc ar fi o mafie a certificatelor de handicap.
Ceea ce îl îngrjorează însă pe domnul primar e următoarea chestiune: de unde va face dumnealui rost de bani pentru toate tăbliţele şi cutiile de vopsea cu care va trebui să semnalizeze locurile de parcare aferente şoferilor cu handicap?
Într-adevăr, greu e să fii şi handicapat!
