În presă există o regulă potrivit căreia, noi jurnaliştii, nu trebuie să ne pronunţăm cu privire la vinovăţia cuiva, dacă aceasta nu este dovedită de instanţele de judecată şi nici să dăm verdicte în ceea ce priveşte autenticitatea sau falsitatea unor documente.
Există totuşi situaţii în care starea de fals a unor acte este atţt de clară încţt oricine o poate constata fără a fi mare specialist în grafologie.
Tocmai despre un astfel de caz vom scrie şi noi în materialul de faţă şi vă vom dovedi, dragi cititori, că sintagma „fals” din titlu are acoperire totală în realitate.
„Am venit să îţi iau jumătate din proprietate!”
În data de 21 ianuarie 1999, cetăţenul Nicolae Udrea, din comuna Mărăcineni, a cumpărat de la tatăl său, Ion Udrea, un teren cu suprafaţă de 1700 mp aflat pe raza localităţii de domiciliu. După încheierea contractului de vânzare – cumpărare, numărul 673 din data de mai sus, bărbatul şi-a construit acolo o casă şi mai multe anexe gospodăreşti. Mulţi ani cumpărătorul şi-a stăpânit nestingherit proprietatea, până într-o zi când s-a trezit cu un executor judecătoresc la poartă şi a fost invitat să cedeze o bucată de teren de 1400 mp, din proprietatea sa, consătencei sale, Maria Grigore.
Stupefacţia bărbatului a fost pe măsura bizarei invitaţii făcute de executorul judecătoresc, Eugen Fieraru. Ulterior, Nicolae Udrea, fiind pus în faţa faptului împlinit, a aflat cum se ajunsese în acea dramatică situaţie pentru el şi familia sa.
Un act de partaj făcut în baza unui titlu de proprietate fals
Terenul cumpărat de la tatăl său, de către Nicolae Udrea, făcuse obiectul unui act de schimb în urmă cu mai bine de 50 de ani. Acest lucru reiese clar dintr-o adeverinţă eliberată de Primăria Coşeşti. Tatăl cumpărătorului cedase în schimbul acestui teren din Mărăcineni, un teren echivalent în comuna Coşeşti. În anul 1995, Ion Udrea a obţinut titlul de proprietate pe terenul respectiv şi l-a înscris în Cartea Funciară la OCPI.
Cu toate aceastea, Nicolae Udrea, s-a văzut nevoit să înceapă un nesfârşit periplu judiciar pentru a încerca să îşi salveze proprietatea pe care o stăpânea de mulţi ani şi care aparţinuse tatălui său.
Dar să revenim la beneficiara jumătăţii de proprietate a lui Nicolae Udrea şi să aflăm cum se ajunsese până aici. Unul dintre fraţii Mariei Grigore a cerut, prin instanţa de judecată să fie partajată între moştenitori, proprietatea rămasă de la defunctul lor tată, Constantin Albu. Judecătoria Piteşti s-a pronunţat prin sentinţa civilă 4819/25.09.2007. Prin această hotărâre instanţa a decis ca Maria Grigore să primească suprafaţa de 1400 mp de teren. Potrivit titlului de proprietate emis în anul 1998, acest teren se suprapunea cu terenul lui Nicolae Udrea.
Partea vătămată, însă, susţine că familia Albu şi, implicit, Maria Grigore nu au deţinut niciodată teren în acea parcelă şi nu s-u învecinat niciodată cu terenul lui Ion Udrea. şi, într-adevăr, la o privire mai atentă şi la o comparare a mai multor titluri din acea zonă, se dovedeşte fără niciun dubiu, că titlul de prorprietate folosit de moştenitorii lui Constantin Albu, la partaj, este fals.
Şi iată de ce ne permitem să facem această afirmaţie gravă. În titlul de proprietate al lui Albu, suprafaţa de 1450 mp are ca vecinătăţi, la nord pe Udrea Ion, iar la sud pe Vlăsceanu Ion. Dacă lucrurile ar fi stat aşa era obligatoriu ca în titlul lui Udrea să apară la sud, ca vecin, Constantin Albu, iar în titlul lui Vlăsceanu să fie vecin la nord, acelaşi Constantin Albu. Verificând însă cele două titluri de prorprietate, se constată că autorul, Constantin Albu nu apare în nici unul dintre ele în calitate de vecin.
Ţinând seamă de realitatea că cele două titluri, al lui Udrea şi al lui Vlăsceanu, au fost emise cu trei ani înainte de cel al lui Constantin Albu, este evident că titlul celui din urmă este fals.
Nicio instanţă nu ia în seamă falsul care se vede din avion
După episodul cu executarea silită, Nicolae Udrea s-a judecat cu pretendenta jumătăţii sale de proprietate, din anul 2008 şi până în zilele noastre. O singură instanţă i-a dat dreptate, la începutul ciclului judiciar, iar apoi celălalte instanţe au dat dreptate celei care folosise un titlu de proprietate fals. Niciun magistrat nu a avut curiozitatea, sau profesionalismul să verifice autenticitatea titlului de proprietate, în numele căruia Maria Grigore doreşte, astăzi, să îi demoleze casa şi să-şi însuşească terenul concetăţeanului său.
Revizuirea poate înlătura abuzul
În urmă cu puţină vreme, cumpărătorul de bună credinţă, Nicolae Udrea a constatat că epuizase toate căile juridice şi urma să îi fie luată jumătatea de proprietate pe care îşi construise casa şi mai multe anexe.
În ultimă instanţă, Nicolae Udrea a obţinut o adeverinţă de la Primăria Mărăcineni în care se certifică: „Constantin Albu, din comuna Mărăcineni, figurează în registrele agricole ale comunei Marăcineni, din anii 1959-1960, cu suprafaţa de un hectar de teren din care: în perimetrul 0,50 ha, acasă 0,46 ha arabil, acasă 0,04 ha, curţi.”
Mai departe adeverinţa atestă că autorul Albu a fost validat cu suprafaţa de 0,75 ha şi cu încă 0,25 ha. „Nu cunoaştem şi nu putem da explicaţii pentru suprafaţa de 1450 mp, de teren trecută în Titlul de Proprietate ÎN PLUS, faţă de validare deoarece la data emiterii de T.P. Niciunul din membrii actuali ai comisiei locale de Fond Funciar nu făcea parte din comisia respectivă”, conchide comisia locală în adeverinţa nr. 10418/05.12.2012.
Aşadar, Primăria Mărăcineni, confirmă ceea ce ştia toată lumea şi anume că familia Albu nu a deţinut niciodată teren în vecinătatea lui Ion Udrea şi că moştenitorii autorului Constantin Albu au primit întreaga suprafaţă ce li se cuvenea.
După obţienera acestui document, Nicolae Udrea a cerut revizuirea sentinţei de respingere a acţiunii de anulare a titlului de proprietate al lui Constantin Albu. De data aceasta poate instanţa de judecată va constata falsul din titlul de proprietate invocat mai sus.
