Nu este zi în care să nu aud despre eforturile neprecupețite ale autorităților locale de a transforma vechiul și prăfuitul târg de pe Argeș, adică Piteștiul, într-un veritabil smart city care să rivalizeze cu mult mai dezvoltatele orașe transilvănene și, de ce nu, chiar cu mari, vechi și civilizate orașe vest-europene. Că ne rupem mașinile prin gropi, că se construiește absolut haotic, iar investițiile importante au un puternic iz de parandărăt se vorbește prea puțin și, în general, pe la colțuri. Orice piteștean cu bun simț, neimplicat la nivel de câștiguri de administrația putred de coruptă a orașului, este conștient că, de peste 30 de ani, peste 170.000 de oameni trăiesc, de fapt, într-un veritabil dumb city (opusul lui smart city-oraș inteligent). Și asta nu neapărat din cauza nivelului de inteligență mediu, ci din cauza neimplicării civice, a dictonului ,,lasă, bă, că merge și așa” sau, și mai rău, după deja-celebrele vorbe ,,a furat, dar a și făcut”. Nu despre administrație vom scrie în rândurile următoare, totuși…
Trăim cum trăim, adică rău, unii prosperă pe spinarea noastră prin furturi și abuzuri și din cauza Justiției, a modului defectuos în care aceasta funcționează, a corupției endemice și a incompetenței unor magistrați, a legăturilor septice cu factori de putere locali/centrali și chiar a subordonării față de grupări din instituțiile de forță ale statului. Săptămânal, în cadrul emisiunii Ora Argeșului de la ArgeșPlus, puteți afla despre cazuri strigătoare la cer legate de mulți dintre magistrații argeșeni. Emisiunile pot fi vizionate AICI, însă vă vom prezenta un alt caz desprins, parcă, din romanele lui Kafka.
Domnul și doamna Z. au împreună un băiețel de trei ani. La un moment dat, doamna Z. decide să se angajeze pe undeva prin Germania, în domeniul hotelier. La scurt timp, contactele cu soțul ei, dar mai ales cu fiul care împlinise patru ani devin tot mai rare… Se ajunsese în situația ca fiul să nu mai fie sunat nici măcar de ziua lui sau de sărbătorile importante. În trei ani, fiul a fost văzut de mamă, care mai venea când și când în țară, de câteva ori. Anul trecut, când fiul împliniste șase ani, doamna Z., care oricum își făcuse, în cei trei ani, o altă viață în Germania, decide să divorțeze. Era, de fapt, o despărțire de Jure, după ce cea de Facto avusese loc chiar în momentul plecării ei. În tot acest timp, domnul Z. a fost nevoit să facă și pe mama, și pe tatăl și pe prietenul fiului său. Pare un banal proces de divorț…
Numai, că, deși lipsită de instinctul matern, fosta doamnă Z., în ciuda faptului că în anii petrecuți în Germania nu prea s-a interesat de propriul copil cere, cu ocazia divorțului, și custodia copilului. Fără a avea un serviciu stabil, ci doar un contract pe perioadă determinată, fără a avea o locuință adecvată și fără, repet, a avea în patru ani vreun interes pentru bunăstarea copilului, cere expres justiției argeșene încuviințarea minorului care, de curând, a împlinit șapte ani. Și, pentru acest lucru, se folosește de mărturii ale unor oameni de la periferia societății. În dosar apar mărturii ale unor oameni debili care mărturisesc, strâmb, că minorul a fost scos la cerșit de tatăl său, că a fost pus să consume băuturi alcoolice și chiar că ar fi fost parte dintr-o corupere sexuală de minori. Tot mama, persoană dependentă de alcool, apropo, depune în instanță o pseudo-traducere a unui act că minorul ar frecventa o școală catolică dintr-un oraș german, școală care, după cum ne-am interesat, nu mai funcționează de ani buni, iar minorul nu a fost în Germania vreodată. La rândul său, domnul Z. depune întâmpinări peste întâmpinări prin care arată nu numai reaua intenție a fostei sale soții, dar chiar și falsurile și minciunile grosolane. Degeaba a venit omul cu dovada că fiul urmează o școală din Pitești, și încă una bună, că este bine hrănit, bine educat, că are parte de tot ceea își poate dori, venind cu martori cu o reputație irefutabilă în societate (nu drojdia societății), mărturiile nu au fost luate deloc în calcul. Mai rău, din dosar au dispărut mărturii importante, pagini întregi, alte mărturii au fost, pur și simplu, desconsiderate, iar sentințele, în număr de trei, i-au dat dreptate fostei doamne Z. Trecem mai departe… Mulți se întreabă de ce mamei, după atâția ani, fără a da măcar un telefon fiului său de ziua sa, i-a revenit, subit, instinctul matern… Păi, din câte am aflat, aceasta a declarat autorităților germane că fiul se află în îngrijirea ei, aceasta obținând sume compensatorii de la statul german. Mai mult decât atât, în ciuda faptului că fiul se află în îngrijirea tatălui, alocația este încasată de către dumneaei. Ca o bomboană de pe colivă, mama cere inclusiv pensie alimentară deși copilul se află în îngrijirea tatălui de la plecarea în Germania. Ca să încheiem prezentarea succintă a acestui caz, copilul a fost audiat de către instanță, în prezența unui psiholog de la DGASP Argeș, acesta declarând că vrea să rămână în îngrijirea tatălui, nedorind sub nicio formă să plece la mama sa, în Germania.
Sentințele date de magistrații argeșeni (Andreia Ciurea, Simona Elena Podea și Maria Cătălina Ștefănescu) sunt de noaptea minții și pun, pentru a câta oară?, într-o lumină execrabilă justiția de pe la noi. Tatăl a depus absolut toate dovezile că toată pledoaria reprezentanților juridici ai fostei doamne Z. se întemeiază pe minciuni și pe falsuri (un domn E.C., român cu domiciliul în Germania, de 33 de ani a obținut toate dovezile că doamna Z. s-a folosit de falsuri-declarații de la inspectorii școlari și ai altor instituții germane care atestă că minorul nu frecventează vreo școală catolică și nici nu a fost vreodată înregistrat de evidența populației de acolo), însă, pe românește, magistrații argeșeni s-au șters cu toate aceste acte la fund.
Ținând cont că îl cunosc foarte bine pe domnul Z., nu voi lăsa lucrurile așa, nici ca jurnalist, nici ca om care a văzut acest dosar. Chiar dacă magistrații se spală pe mâini, fiind inamovibili, nu vom ezita să prezentăm, zilele următoare, acest caz pe larg…
