Numirea lui Lucian Pahonțu în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază (SPP), în 2005, ridică noi semne de întrebare din punct de vedere juridic. Avocata Georgiana Iorgulescu, membră în boardul Centrului de Resurse Juridice, susține că dosarul de candidatură al lui Pahonțu ar fi fost incomplet, în condițiile în care lipsea un document prevăzut de legislația aflată atunci în vigoare.
Potrivit juristei, Legea nr. 187/1999 prevedea obligația persoanelor aflate în situația de a fi numite în anumite funcții publice de a depune o declarație autentică referitoare la eventuala apartenență sau colaborare cu Securitatea.
Iorgulescu susține că documentul trebuia depus odată cu cererea de numire sau cu acceptarea candidaturii. În lipsa acestuia, consideră avocata, dosarul nu putea fi considerat complet.
„Din punctul meu de vedere, candidatura domnului Pahonțu, în 2005, trebuia să fie respinsă în CSAT pentru lipsa documentelor obligatorii cerute de lege”, a afirmat Georgiana Iorgulescu.
O problemă de legalitate veche de peste 20 de ani
În această interpretare, problema nu este doar una de natură administrativă, ci poate pune sub semnul întrebării chiar procedura prin care Pahonțu a ajuns în fruntea SPP.
Avocata explică faptul că, dacă legislația impunea existența unui document la dosarul candidatului, lipsa acestuia însemna că procedura de numire nu îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege.
Situația este cu atât mai importantă cu cât numirea directorului SPP este făcută de președintele României, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
În opinia Georgienei Iorgulescu, tocmai CSAT ar fi trebuit să constate lipsa documentului și să respingă candidatura înainte de numire.
Ar putea fi revocat Pahonțu?
O altă întrebare este dacă o eventuală nerespectare a procedurii de numire ar putea conduce acum la pierderea funcției.
Iorgulescu precizează că legea nu prevede în mod expres o sancțiune automată constând în încetarea mandatului pentru nedepunerea declarației respective.
Totuși, susține avocata, președintele României are posibilitatea de a-l revoca pe directorul SPP, iar situația documentelor care au stat la baza numirii ar putea reprezenta un element relevant într-o asemenea decizie.
CNSAS trebuia să verifice situația
Potrivit avocatei, problema nu se rezuma însă la existența sau inexistența declarației candidatului.
Începând din 2006, CNSAS ar fi avut obligația de a efectua verificări din oficiu în cazul persoanelor vizate de prevederile legii, indiferent dacă acestea depuseseră sau nu declarația.
Iorgulescu critică, în același timp, modul în care este exercitat controlul parlamentar asupra SPP și consideră că legislația care reglementează activitatea serviciului este învechită și insuficient de transparentă.
Controversele privind trecutul lui Pahonțu
Subiectul reapare în spațiul public după publicarea de către Recorder a unor documente de arhivă referitoare la activitatea lui Lucian Pahonțu în perioada Revoluției din 1989.
În acest context, sunt readuse în discuție și verificările necesare pentru ocuparea unei funcții de asemenea nivel.
Directorul SPP trebuie să îndeplinească inclusiv condițiile necesare pentru accesul la informații clasificate, iar acordarea certificatului ORNISS presupune efectuarea unor verificări de securitate.
Astfel, cazul lui Lucian Pahonțu deschide o discuție mai largă despre modul în care au fost verificate, în urmă cu peste două decenii, persoanele propuse pentru conducerea structurilor de securitate ale statului și despre responsabilitatea instituțiilor care au analizat atunci aceste candidaturi.
Deocamdată, afirmațiile privind caracterul nelegal sau viciat al numirii reprezintă o interpretare juridică formulată de avocata Georgiana Iorgulescu și nu echivalează, prin ele însele, cu o constatare oficială a nelegalității numirii lui Lucian Pahonțu.
