Este inuman să ai numai nota 10. Mai ales în România, o ţară atât de relativă în ceea ce priveşte evaluările. Nu spun că nu sunt elevi care merită în mod real nota 10, ci că nota nu reflectă întotdeauna calitatea reală. La noi, nota 10 se poate obţine pe mai multe căi: prin sclipire şi studiu, prin sclipire şi şansă, pe bani şi prin intervenţii, asta fie că este vorba despre şcoală, facultate sau diverse examene cu miză profesională.
Situaţia jalnică de la bacalaureatul din anul acesta a fost reflectată în mass-media prin contrastele sale: prin disperare şi extaz. Faptul că nu s-a mai luat bacul în masă, în starea în care se află învăţământul nostru, este o situaţie firească, deşi cred că o evaluare corectă ar fi coborât statistica în întreaga ţară cu vreo zece procente fără nici o problemă. Faptul că unii elevi au luat nota 10 la bac, pe de altă parte, a fost prezentat în mass-media cu mult triumfalism. Alături de „fericitele victime” au fost împăunate fel de fel de entităţi, „liceele de elită”, cadre didactice eroice, care şi-au dus misiunea la capăt, şi, nu în ultimul rând, s-a subliniat faptul că acei elevi au preferat să nu-şi părăsească ţara, că vor să studieze la o facultate de aici. Exagerările de genul acesta nu ne arată altceva decât cât de provinciali şi de dependenţi de vanităţile noastre suntem.
Ne place să ne îmbătăm cu apă rece şi ascundem mizeria sub preş. Dincolo de acei câţiva elevi de nota 10 la bacalaureat, problema e ce facem cu ceilalţi, care n-au putut să se ridice dincolo de nota cinci. În mod ipocrit, în România, chipurile a funcţionat o politică a excelenţei. Sunt destui profesori dereglaţi caracterial, care, zic ei, se ocupă doar de excelenţă şi îi neglijează pe cei mediocri. În spatele intenţiilor lor să nu credeţi că se ascund cauze mari, ci meschinării didactice precum obţinerea de grade didactice pe seama „olimpicilor” sau determinarea elevilor să vină la meditaţii, unde doar aşa aceştia din urmă pot deveni „excelenţi”. În acest sens, statisticile ar trebui să ne spună câţi din aceşti elevi de nota 10 au făcut meditaţii în particular, pe ce durată şi la ce preţ. Doar aşa vom avea cât de cât o imagine corectă a costurilor obţinerii notei 10 la astfel de examene.
Societatea românească, pe zi ce trece, tinde să-şi acutizeze dezechilibrele, polarizându-se între cei bogaţi şi cei „asistaţi”, între cei de succes şi cei care nu au reuşit, între cei de nota 10 şi cei proşti, între cei cu doctorate şi funcţii şi cei fără aşa ceva.
Mă întreb ce semnificaţie or mai fi având, într-o societate a carierismului vulgar, vorbele de odinioară ale latinului: „aurea mediocritas” – „aurită este calea de mijloc”..
