În ultimii 25 ani, nu mai puţin de 3 milioane de români şi-au părăsit ţara, pentru un trai mai bun în Vestul Europei sau chiar pe alte continente, cum ar fi America sau Australia. În acelaşi timp, România s-a îmbogăţit demografic şi cultural cu cu câteva sute de mii de cetăţeni, născuţi şi educaţi în afara României, dar care au ales, din diferite motive, să trăiască sau să studieze în România.
Tan Junpin, are 22 de ani și provine din Sungai Petani, Malaezia unde a studiază în cadrul University of Science Malaysia ingineria civilă. De câteva luni trăiește în România, mai exact în Pitești, unde a ajuns printr-un program de internship al AIESEC.
„Am ajuns în România prin AIESEC, in cadrul unui program de internship unde aplicasem. Nu știam că voi ajunge aici, deoarece nu am avut posibilitatea de a alege destinația, însă nu regret nicio secundă că am fost trimis în România”
Întrebat ce știa despre țara noastră înainte Tan este sincer și ne spune ca România nu este o țară atât de bine cunoscută în Malaezia, toate cunoștințele provenind din mediul online: „Înainte să vin aici știam doar România e o țară din Europa și că îl aveți pe Dracula, mai apoi am aflat de pe internet și că România are cea mai mare rată a traficului de copii din Europa”.
La momentul aterizării în România spune că se aștepta să găsească o țară mai dezvoltată decât Malaezia însă nu a fost dezamăgit pentru că știe că procesul de dezvoltare este pe drumul cel bun: „Aceeași situație e și acasă, suntem la fel ca și voi o țară în plin proces de dezvoltare. Cred că România va crește foarte mult în viitorul apropiat pentru că este membră a Uniunii Europene, iar asta contează foarte mult” ne spune tânărul.
După o acomodare anevoioasă a început să privească altfel România, fiind impresionat de arhitectura clădirilor vechi din Pitești și puțin dezamăgit de cele din perioada comunistă care i se par triste. Un alt aspect al Piteștiului care l-a impresionat în mod plăcut pe tânărul malaezian este transportul public al orașului: „Acasă este mult mai greu să ajungi peste tot cu ajutorul transportului public pentru că nu acoperă toata aria orașului, așa cum se întâmplă în Pitești.” Printre aspectele negative ale vieții în România, Tan amintește de prețuri care i se par destul de piperate, în special cel al mâncării.
Întrebat care sunt avantajele și dezavantajele vieții în România, Tan ține să amintească de organizarea sistemului de învățământ liceal, pe care îl laudă: „E o idee foarte bună să oferi posibilitatea alegerii unui profil de specializare încă din liceu, în Malaezia nu avem așa ceva decât în sistemul universitar. Am auzit mulți oameni care se plâng de sistemul de învățământ românesc, dar cred că adevărata problemă nu este sistemul în sine, ci pregătirea slabă a profesorilor și elevilor”. Printre dezavantajele traiului pe plaiurile mioritice în opinia sa se numără gradul de dificultate ridicat cu care românii pot găsi un loc de muncă, spunându-ne că politicienii ar trebui să facă ceva în legătură cu acest subiect.
Chiar dacă în câteva zile urmează să se întoarcă în Malaezia, Tan ne-a mărturisit că speră să se întoarcă într-o bună zi în România, poate chiar să vină cu niște prieteni data viitoare pentru a le arăta cât de frumoasă este țara noastră.
