Imediat după ce Klaus Johannis a depus juramântul de credinţă şi s-a instalat în cabinetul lui Ion Iliesu, premierul Victor Ponta a avut o mare revelaţie. Ceva de genul: Doamne ce prost am fost, de ce nu m-am gândit pâna acum? Dar pâna la deconspirarea revelatiei, vrem să facem un scurt istoric al faptelor ce au condus la necesitatea amintitei găselniţe.
Victor Viorel Ponta, în urmă cu mai multi ani şi cu sprijinul nemijlocit al conducătorului de doctorat ,,scolit” la Jilava, Adrian Năstase, a copiat o lucrare de doctorat obtinţinând titlul de doctor in drept internaţional. Cu ajutorul ”clevetitorilor avizi de sânge albastru” din presă, matrapazlâcul Mitomanului a fost dat în vileag.
Au urmat o sumedenie de proceduri si procedee dar, de fiecare dată, javrele de pază intelectuala ale întâistătătorului de la Palatul Victoria au reuşit să blocheze oficializarea şi legalizarea furtului comis de premier. Aş aminti aici actele disperate întreprinse de Ambramburica şi executate de către un trepăduş din fruntea Educaţiei de la acea vreme care, nici mai mult nici mai putin, a întrerupt curentul electric la comisia de verificare a plagiatului, desfiinţând-o, în câteva minute, prin ordin de ministru.
Cu toate astea, pâna la alegerile din 16 noiembrie, hoţul neprins a rămas premier cinstit.
Dar, după catastrofa din alegeri, Victor Ponta s-a trezit în aer. Lingăii de pe lângă sine care, până atunci îl elogiau şi îi lustruiau bocancii cu limbile lor ascuţite, s-au hotărât să îi spună adevărul. Şi, astfel, ilustrul premier a aflat că tărăşenia cu plagiatul nu s-a încheiat, de fel, şi că s-ar putea să execute câţiva ani de ,,brutărie” pentru furtul intelectual mai clar decât salariul net al Dacianei. Într-o aşa situaţie, încă premierul Viorel s-a pus cu burta pe gândit. A meditat el ce a meditat, iar la un moment dat unul dintre sfătuitori i-a spus că soluţia există şi că ea constă într-o OUG emisă de beneficiar prin care hoţul intelectual să poată renunţa la calitatea de doctor, pur şi simplu la cerere. Iată, deci, marea revelaţie!
Victor Ponta, nestând prea mult pe gânduri şi-a chemat lacheii (colaboratorii) şi le-a poruncit să scrie ordonanţa. Asta, după ce a anunţat pe contul proprietate personală de Facebook, ce are de gând să înfăptuiască, acum, la răsărit de an. Zis şi făcut. Ordonanţa a fost ticluită, aprobată în guvernul beneficiarului şi lansată pe făgaşul oficial cu consecinţele juridice de rigoare. Astăzi, ea este absolut valabilă şi ,,emiţătorul” o poate folosi, crede el!, pentru a scăpa de puşcărie.
Dar ceea ce este stupefiant în acest episod tragi-comic este tăcerea suspectă, al dracului de suspectă, a noului preşedinte al României. Acesta a continuat să zâmbească şugubăţ şi să pălăvrăgească cu scriitoarea Bran despre austeritatea perdelelor de la Cotroceni şi despre calitatea paharelor în care este adusă apa angajaţilor prezidenţiali de către SPP-işti.
Dincolo de realitatea indubitabilă că, în orice ţară civilizată de pe această planetă, un premier care şi-ar fi dat o ordonanţă (lege) în folos personal, ar fi fost legat în cămaşă de forţă şi trimis şi trimis la cel mai luxos ospiciu din localitate, tăcerea preşedintelui denotă, dacă nu complicitatea sa, cel puţin iresponsabilitatea sa vecină cu nerozia. Faptul că preşedintele Iohannis a tăcut cu privire la această infracţiune de natură legislativă, îl pune pe acesta în situaţia de a fi privit ca un năuc care s-a trezit cu o pălărie prea mare pe cap şi s-a aşezat liniştit la umbra ei.
Realitatea dureroasă prin care un atât de înalt demnitar al unui stat de drept este capabil să-şi fabrice acte normative în folos personal şi nu este împiedicat de nimeni să facă acest lucru arată, fără niciun dubiu că ne îndreptăm, în pas semeţ de defilare către un stat bananier din lumea a patra.
