Bine te regăsesc, drag cititor, privitor și călător în timp! Știu, a trecut, iar, ceva vreme de când nu am mai fost pe aici. De ce, oare? Deoarece pașii m-au purtat, din nou, către locuri de poveste, m-au purtat să descopăr noi lumi.
Și după ce am călătorit, în acel univers parcă desprins din basme, fac un popas chiar aici și îți aduc o nouă poveste. Așadar, te rog să iei loc în colțul tău cel tainic și să citești rândurile care vor urma.
Și a fost o zi de 24 decembrie, a fost un alt Ajun de Crăciun. Nu unul cu zăpadă troienită, așa cum mi-aș fi dorit eu, ci unul cu ploaie măruntă, cu vreme mai mult bacoviană decât vreme de iarnă. Și totuși, vremea bacoviană are și ea farmecul ei inegalabil. Iar dacă o astfel de zi, cu vreme bacoviană, este una în care pornesc să descopăr locuri noi, pot spune doar un singur cuvânt: PERFECTĂ. Așa a fost și ziua de 24 decembrie a lui 2022, ziua în care am dat curs vizitei în care să descopăr frumusețile pe care le păstrează MUZEUL PARFUMULUI din București.
Dacă anul trecut Ajunul Crăciunului m-a prins explorând o casă abandonată, din București, anul acesta m-a prins aflând poveștile exponatelor de la Muzeul Parfumului.
Aflată pe Calea Dorobanților, la numărul 172, parfumeria BEAUTIK este cea care găzduiește în interiorul ei și muzeul. De fapt, odată cu apariția ei a apărut și Muzeul Parfumului, așa cum am aflat chiar de la Val Iacob, fondatorul ei și totodată proprietarul minunatelor exponate de poveste. Un loc unde timpul parcă stă pe loc și ne invită să aflăm povestea fiecărui lucru păstrat cu grijă și așezat în vitrine.
În Muzeul Parfumului din București, sunt expuse câteva sute de sticluțe, adică numai o mică parte din întreaga colecție pe care o deține Val Iacob, colecție care numără undeva la peste 20.000 de sticluțe și recipiente care au strânsă legătură cu istoria parfumului.
Rând pe rând, prin fața ochilor îmi treceau adevărate bijuterii, adevărate bucăți de istorie, mărturii a ceea ce a fost și este parfumul cu tot ce cuprinde el. Am avut ocazia să văd cea mai veche sticlă expusă în muzeu: are aproape 200 de ani, iar la o primă vedere seamănă cu un recipient de farmacie. Este, de fapt, o apă de toaletă, LUBIN, care a fost creată în anul 1825. Sticla, după cum am aflat, a fost achiziționată din România, iar cutia originală din India. Se spune că, până la vizita în România, Gilles Lubin, șeful actual al brand-ului, nici măcar nu văzuse un astfel de exemplar.
Cum era România, în perioada interbelică, în ceea ce privește producția de parfumuri? În plină ascensiune. Era perioada „Micului Paris”, era perioada în care România, ca piață producătoare de parfumuri, se afla pe cel de-al doilea loc în Europa. Inclusiv mărcile Coty, Guerlain, Lubin, aveau puncte de lucru deschise în România. De altfel, regina Maria, supranumită „CEA MAI FRUMOASĂ REGINĂ A EUROPEI”, a fost promotoarea brand-ului HOUBIGANT. În anul 1938, anul morții reginei, în semn de respect îndoliat, parfumul preferat al acesteia, „MON BUDOIR”, a fost retras din producție.
Printre minunatele exponate ale muzeului se află și câteva cutii de pudră aparținând brand-ului CARON, inclusiv ediția aniversară care celebrează 100 de ani de existență a produsului (1917 – 2017).
Așa cum spuneam mai devreme, România a fost un foarte important producător în materie de parfumerie și alte produse de frumusețe, atât pentru piața internă cât și pentru cea externă. Mărturie stau exponatele din spațiul dedicat numelor ca Bob, Eva, Adam, Miraj, Faun, Mary Gilbert, Nivea, Farmec, nume care încă au rămas întipărite în memoria generațiilor din anii 70 sau 80 și nu numai, unele dintre acestea existând și în zilele noastre.
Cum a început o astfel de pasiune pentru frumos și pentru păstrarea unor astfel de valori? Prin anul 2006, odată cu achiziționarea unei sticluțe. De aici și până la ceea ce a devenit astăzi Muzeul Parfumului, a fost un singur pas. Este adevărat, nu unul ușor, dar când pasiunea pentru frumos și pentru obiecte valoroase din punct de vedere istoric este enormă, nu mai există nici o graniță, nici un impediment.
În colecția de la Muzeul Parfumului, așa cum am aflat chiar de la Val Iacob, se află exemplare extrem de rare, unele dintre ele fiind chiar din colecțiile personale ale parfumierilor. Un exemplu aici, este o sticlă de AQUA CELESTIA, cu autograful lui FRANCIS KURKDJIAN, sticlă dăruită cu ocazia lansării în România a celebrului parfum. De asemenea, mai putem vedea și o ediție foarte limitată, BLACK ORCHID, de la TOM FORD, din cristal LALIQUE, ediție realizată într-un număr de 1000 de sticluțe oferite cadou reprezentanților Estée Lauder cei care de altfel importă produsele TOM FORD. Ulterior, unul dintre reprezentanții Estée Lauder a oferit, mai departe, sticluța, pentru a completa colecția muzeului.
Alte exponate de-a dreptul impresionante, existente la muzeu, sunt: un ierbar care datează din anul 1895, dar și un repertoar scris de mână, cu rețete de parfum și medicamente care a aparținut unei farmaciste. A fost scris în anul 1907, la Lugoj. Ulterior, acesta a ajuns la o altă farmacistă, în Arad. Numele celor două nu sunt cunoscute. De altfel, un parfum semnat SALVADOR DALI, care i-a aparținut artistului Prince, se află tot în colecția de la București.
Toate acestea și nu numai, sunt redate detaliat în lucrarea scrisă, a lui Val Iacob, intitulată ISTORIA VIZUALĂ A PARFUMERIEI ÎN ROMÂNIA – Un punct de vedere -, lucrare publicată după mai bine de 3 ani de documentare.
Și cum timpul pare să nu vrea să fie în favoarea noastră nici de data aceasta, incursiunea în lumea parfumurilor cu istorie a ajuns și la final. Dintr-un astfel de loc, dacă ești iubitor de frumos, nu este ușor să pleci. Ceva te mai ține acolo, ceva te îndeamnă să mai zăbovești măcar pentru câteva minute.
Dar povestea locului unde sticlele cu parfum au istorie, au povești, nu se încheie aici. Cu siguranță mă voi întoarce pentru a mai scrie o nouă pagină.
Mai multe detalii despre povestea muzeului cu exponate parfumate puteți vedea și aici
Foto: OTILIA BERCARU – Toate drepturile rezervate –
