Alfonz Dodel
Noul General al Inspectoratului Preşcolar, Floricică Jardin, s-a trezit devreme, când afară încă nu se luminase de ziuă.
Toată noaptea fusese chinuit de un coşmar din care s-a temut că nu va mai reuşi să se trezească niciodată.
Dar acum iată-l că s-a trezit. Se ridică în capul oaselor, îşi caută papucii pe sub pat şi nu-i găseşte. Cu picioarele goale, păşeşte pe podeaua plină de cărţi, toate purtând numele aceluiaşi autor: Floricică Jardin. Probleme de matematică pentru oameni mici şi mari – cum să cari trei şcolari cu cinci autocare care parcurge mai puţini kilometri decât dacă ar merge pe jos sau cu două microbuze; Limba română, această enigmă care am rezolvat-o de unul singur; Algebra la zi – teoria grupurilor sanitare, plus alte peste trei mii cinci sute nouă titluri care aşteptau nerăbdătoare să fie trimise în şcolile din ţară şi străinătate, contribuind astfel decisiv dacă nu la creşterea propriului coeficient de inteligenţă, măcar la creşterea zerourilor din conturile personale.
Floricică Jardin zâmbeşte fericit. Cafeaua îi abureşte în cană, la fel cum şi el îi abureşte pe ziarişti, pe profesori, pe elevi, pe părinţii elevilor, pe părinţii ziariştilor şi chiar pe proprii lui părinţi.
El tocmai a găsit soluţia la problema care a chinuit de-a lungul secolelor toţi miniştrii Non-Educaţiei, cum ar fi Ecaterina Andronescu, acum la al unsprezecelea mandat, respectiv la a nouăzeci şi opta reformă: Cum să ţesem un sistem de învăţământ frumos.
Voi transforma toate materiile obligatorii în materii opţionale, începând cu mersul la şcoală, continuând cu plata salariilor profesorilor şi terminând cu plecarea mea din funcţia de inspector general! Voi elimina prosteala asta cu manualele alternative şi voi introduce numai manualele de La Mon Gardin, singurele care mă face mai deştept!
Trebuie neapărat să sun la Bucureşti! Poate mă pune şi Ministru, îşi zise Inspectorul General Floricică, pregătindu-se să înceapă o nouă zi.
