În ultimii 25 ani, nu mai puţin de 3 milioane de români şi-au părăsit ţara, pentru un trai mai bun în Vestul Europei sau chiar pe alte continente, cum ar fi America sau Australia. În acelaşi timp, România s-a îmbogăţit demografic şi cultural cu cu câteva sute de mii de cetăţeni, născuţi şi educaţi în afara României, dar care au ales, din diferite motive, să trăiască în România. În următoarele săptămâni, pe Argesplus.ro veţi citi patru poveşti de succes ale unor oameni care au ales România ca a doua lor casă.
Seria de materiale face parte din etapa a treia a proiectului ,,Migrant în România Interculturală’’, proiect finanţat de către Uniunea Europeană.
Într-o seară, pe holul căminului Gheorghe Doja din Pitești l-am găsit pe Michel Valentine Bangoura, un tânăr din Guineea, Africa de Vest, în vârstă de 23 de ani. Nu ne-a fost greu să intrăm în vorbă cu el, dimpotrivă. I-am spus cine suntem şi ce ne interesează, iar acesta ne-a invitat, politicos, la o scurtă discuţie la el în cameră. O cameră chiar modest decorate, ţinând cont de statutul professional al tânărului african.
,,Sunt venit din Guineea, am 23 de ani. La mine în țară sunt diplomat, am urmat cursuri de specialitate la mine în ţară, iar în România urmez Științele Politice. Nu am venit în România cu familia, nu cunoșteam pe nimeni”, a spus Michel privindu-ne cu ochii mari.
Michel este un băiat plin de viață și amuzant, ne-a povestit zâmbind experiența neplăcută pe care a avut-o la sosirea în țară. ,,Primul contact cu România nu a fost deloc bun, pentru că atunci când am ajuns, poliția din România mi-a cerut documentul care atesta că am venit să studiez, iar eu l-am uitat în țara mea. A urmat o mulțime de drumuri de făcut și de dat multe telefoane’’.
Bangoura este dezamăgit oarecum de oamenii din România, deoarece acesta observă atunci când merge pe stradă oameni care se uită la el ca la o ciudăţenie, probabil din cauza faptului că e de culoare. ”În România nu îmi place că oamenii se uită insistent la mine și nu înțeleg de ce. Dar probabil se holbează pentru că sunt puțin rasisti, oricum România nu cred că le poate oferi un viitor bun pentru cetățenii ei. Totuși am ales România pentru că tatăl meu a vrut asta pentru mine. Și tatăl meu a studiat tot în România și a avut acelaţi lucru pentru mine.”, a spus Michel în final pe un ton blând.
