Militarii veterani, cei care și-au pus sănătatea și viața în pericol pentru a reprezenta țara în teatrele de operații externe, sunt tratați de către autoritățile române mai degrabă ca un capitol de PR festiv decât ca oameni reali cu nevoi stringente. Din perspectiva mea, ca militar veteran care a dobândit o dizabilitate în urma unei afecțiuni oncologice generate de expunerea la uraniu sărăcit, pot spune că statul român este complet absent când vine vorba de protecția celor care au servit sub drapel.
Realitatea amară: Lipsa recunoașterii oficiale a afecțiunilor profesionale
În România, expunerea la factori de risc – cum ar fi uraniul sărăcit – nu este recunoscută drept cauză pentru diverse afecțiuni medicale. Eu, alături de mulți alți camarazi, ne confruntăm cu probleme oncologice sau psihologice care sunt ignorate de stat. Spre deosebire de alte țări NATO precum SUA, Italia sau Franța, unde aceste afecțiuni sunt catalogate drept boli profesionale și beneficiază de tratamente gratuite, România refuză să-și asume responsabilitatea. Nu există nici măcar programe minime de verificare medicală pentru cei expuși la astfel de riscuri.
Lipsa sprijinului medical, psihologic și social
În timp ce alte state NATO oferă servicii dedicate pentru veterani, în România situația este dramatic diferită. Veteranii nu primesc sprijin psihologic pentru a face față traumelor și nici asistență medicală specializată. Stresul post-traumatic, deși recunoscut ca o realitate în state precum SUA sau Germania, este ignorat începând chiar din documentele oficiale românești. Mulți dintre noi suntem nevoiți să suportăm costurile ridicate ale tratamentelor pe cont propriu.
Inechitățile flagrante pentru veteranii cu dizabilități
Pentru militarii veterani care au dobândit dizabilități și s-au pensionat după septembrie 2017, situația este și mai sumbră. Deși legislația prevede anumite facilități, precum scutirea de impozit pe pensie pentru persoanele cu dizabilități, plafonările introduse prin OUG 59/2017 au anulat acest drept. Dreptul teoretic la scutirea de impozit este doar un artificiu birocratic, iar banii sunt reținuți direct de Ministerul Apărării, perpetuând o nedreptate revoltătoare.
O dublă măsură
În contrast, SUA, Franța și Italia acordă atenție sporită veteranilor. Programele lor includ sprijin psihologic, tratamente gratuite pentru bolile oncologice asociate expunerii la factori de risc și sprijin financiar consistent. De exemplu, Italia recunoaște afecțiunile oncologice cauzate de uraniul sărăcit drept boli profesionale și oferă sprijin veteranilor prin programe bine definite. În Franța, veteranii primesc despăgubiri și acces la servicii medicale gratuite pentru ei și familiile lor.
Utilizați pentru imagine, ignorați în realitate
România demonstrează o ipocrizie evidentă: militarii sunt folosiți pentru imagine, la paradele naționale sau în cazuri de urgență, cum ar fi inundațiile sau alte catastrofe naturale, dar sunt ignorați imediat ce reflectoarele se sting. Pentru autorități, armata pare să fie doar o resursă temporară de prestigiu, nu o instituție ce merită investiții pe termen lung.
Concluzie: O schimbare imperativă
Cazul meu nu este unic, iar această neglijență sistemică demonstrează că statul român eșuează să-și trateze militarii veterani cu respectul pe care îl merită. Este necesară o schimbare fundamentală în politicile naționale care să includă recunoașterea afecțiunilor profesionale, programe de sprijin psihologic, acces real la servicii medicale și eliminarea inechităților legislative. Fără aceste schimbări, România va continua să-și dezamăgească cei mai loiali cetățeni.
