Este greu de înțeles ce fac unele companii de stat din România! Ele încurajează lipsa de încredere în propria justiție, în instanțele naționale române. Ca ministră a justiției, nu pot accepta asta.
Situația de fapt este următoarea: la nivelul contractelor de mandat încheiate între companiile de stat din România și membrii consiliului de administrație/supraveghere/directorate, se introduc clauze arbitrale potrivit cărora eventualele litigii se vor soluționa de către jurisdicții arbitrale internaționale (Viena, Paris, Londra etc).
Situația trebuie rezolvată. Din rațiuni ce țin de încrederea în justiția națională, dar și din motive economice. Costurile privind soluționarea acestor litigii în străinătate sunt ridicate. Vorbim despre: taxe arbitrale, onorarii arbitri, onorarii avocați, costuri de deplasare, cazare, traduceri documente etc.
Pentru a depăși problema, în ședința de Guvern de astăzi am înaintat un memorandum cu câteva soluții propuse:
– Elaborarea unor materiale care să reflecte situația litigiilor în legătură cu executarea contractelor de mandat și conținutul clauzelor compromisorii și comunicarea acesteia către Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), după operaționalizarea acestei instituții;
– Realizarea de către AMEPIP, a unei situații centralizate, iar în baza acesteia, evaluarea negocierii clauzelor compromisorii, raportându-se la documentul ce integrează politica de proprietate a statului în ceea privește întreprinderile publice (a cărei reconfigurare este asumată și prin PNRR, Reforma 9, Jalonul 440), cu luarea în considerare a eficientizării cheltuielilor bugetare și a obiectivelor stabilite în PNRR privind guvernanța întreprinderilor publice;
– Completarea, la propunerea AMEPIP și SGG, a Hotărârii Guvernului nr.639/2023 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.109/2011, în sensul inserării obiectivului eficientizării cheltuielilor bugetare între cele urmărite în derularea procedurii de selecție și nominalizare a membrilor consiliului de administrație sau, după caz, ai consiliului de supraveghere și directoratului, dar și în negocierea contractelor de mandat, cu respectarea principiului libertății contractuale.
Am convingerea că se vor lua măsuri concrete, iar lucrurile se vor schimba în bine. Am încredere în justiția din România, indiferent că e vorba de instanțe judecătorești sau de arbitraj instituționalizat. Firesc și corect este ca litigiile ce rezultă din contractele de mandat încheiate de companiile de stat din România să se soluționeze în țară.