Şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, Jeffrey Franks, cel care face legea la Palatul Victoria are nevoie urgentă de bani! Sărac lipit pământului, dar dornic să dea românilor lecţii despre cum s-o ducă mai bine, doctorul FMI se poate lăuda până acum doar cu trei mari performanţe: şi-a confirmat renumele de asasin economic, are ditamai gaura în pantofi, iar România a devenit cel mai mare datornic la FMI. Cum poate un om care nu este în stare să aibă grijă de sine, să fie şeful tuturor banilor din România? Iată, o întrebare la care doar actualul Guvern poate să răspundă cu multe găuri negre şi cu o ţară pingelită!
Specialistul FMI vine să ne dea lecţii despre cum trebuie să conducem economia, dar el însuşi nu este nici pe departe un geniu financiar, un strateg şi cu atât mai puţin un expert în situaţii de criză. Tăiaţi, reduceţi, daţi afară! Sunt singurele sale idei, puţine, dar fixe! Şi executivul le aplică întocmai, docil şi fără pic de respect faţă de români, de parcă toţi economiştii din ţara noastră au dispărut şi numai Franks deţine cheia adevărului absolut!
De ceva timp se tot vorbeşte de asasinii economici, s-au scris pagini întregi, s-au făcut documentare. Am făcut o declaraţie pe această temă, am venit cu argumente şi informaţii concrete! Am tras un semnal de alarmă şi fără voia mea, s-a dovedit că am avut mare dreptate!
Asasinatul economic există, iar ceea ce se întâmplă în ţara noastră este doar epilogul unui dezastru, ce putea fi evitat!
Situaţia în care suntem, slugărnicia faţă de FMI, faptul că Franks este adevăratul şef de la Palatul Victoria sunt dovezi clare că FMI şi-a atins scopul! Ţara se află cu un picior în groapă, căci nicăieri în lume scăderea salariilor şi creşterea impozitelor nu au salvat economia! Alte state, care au avut parte de un Guvern cerebral au respins darurile otrăvite ale FMI şi s-au redresat! Noi ne-am înglodat în datorii, primind lecţii de finanţe, de la un specialist cu pantofii rupţi la o întâlnire oficială! În prezent, datoria faţă de FMI este de aproximativ 30 de miliarde de euro! Suma e mult prea mare pentru a putea fi procesată cu uşurinţă de mintea unui om, dar putem exersa trei exerciţii de imaginaţie: dacă am pune cap la cap bancnote de 100 de euro în cuantumul datoriei noastre externe actuale, am ajunge de la Timişoara la malul mării – nu o dată, ci de 170 de ori! Alternativ, am putea face opt drumuri dus-întors Bucureşti – New-York şi ne-ar mai rămâne şi mărunţiş o autostradă mai mică! La nivel mondial, bancnotele de 100 de euro puse cap la cap, în echivalentul datoriei noastre totale, ar acoperi o treime din distanţa de la Pământ la Lună. Unde mai punem că 100 de miliarde de euro înseamnă câteva mii de euro pentru fiecare din cele 22 de milioane de români? În contul fiecărui român, în clipa de faţă există această datorie de mii de euro! Fiecare tânăr care termină studiile şi visează să se angajeze, porneşte la drum cu această datorie, care îi taie şansa la o locuinţă, la un trai echilibrat sau la o pensie liniştită! Rămâne doar concluzia, gândirea lui Confucius: „A studia şi a nu gândi este o risipă. A gândi şi a nu studia este periculos.”
