Cu siguranță titlul de mai sus sună un pic a pamflet, însă vă pot asigura că nu este deloc așa. După cum bine știți deja, orice postare cu iz aparent comic are substratul ei bine stabilit.

Astăzi am ales să vorbesc un pic, din punct de vedere propriu pe care nu sunteți obligați în nici un fel să îl luați de bun, despre un eveniment care se anunță deja de ceva timp.

Despre ce este vorba? Nici mai mult nici mai puțin decât despre protestul care urmează să încreapă mâine, la ora 20.00, în Piața Victoriei. Ca de fiecare dată, aceeași mare de oameni, aceleași lozinci scandate exact ca o poezie memorată mecanic și care cu siguranță vor avea același efect ca până acum.

Știu, poate sună un pic prea pesimist ceea ce am scris un pic mai sus însă dacă acesta e adevărul eu nu am cum să îl schimb, nu am cum să îl îmbrac în altă haină doar pentru a arăta bine și a crea o iluzie celor mult prea creduli și comozi, în faptul că 1000-1500-2000 de inși, câți s-au anunțat până acum că vor participa, pot schimba lumea. Nu, nu garantează nimeni că se va schimba ceva. De aproape 30 de ani se speră la schimbare în mai bine. Pentru că…speranța moare ultima.  Cel puțin la noi în țară.

Nu poți face manifestații în stradă, anti-X regim sau anti X-politică dacă în momentul în care ajungi acolo te tai, mai ceva decât maioneza sau un „emokid disperat”, la vederea grătarelor cu mititei și a paharelor cu bere botezată cu apă.

Și acum, la final, să dezlegăm un pic și ceea ce vrea să spună titlul atricolului: dacă pentru unii e protest, deoarece mai există și oameni cărora într-adevăr li s-a luat de sistemul defectuos care ne conduce și vor să transmită ceva, pentru alții va fi doar un test. Ce fel de test? Asta vă las un pic pe voi să ghiciți dacă citiți cu atenție penultimul paragraf.

Sursa foto: Google

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here