Am pornit din nou la drum cu gândul de a vedea locuri noi, de a explora o lume pe care puțini o știu. Bucureștiul este un loc al contrastelor puternice si al multor legende urbane, unele cu final fericit, altele cu final trist, cele din urmă dând ușori fiori celor care le descoperă pentru prima dată. În mica excursie făcută m-am oprit de data aceasta într-un loc pe care îl știam din auzite, citisem despre el diverse articole: Spitalul Filantropia Vechi.

Deși situat în zonă centrală, spre Piața Victoriei, înconjurat de construcții moderne, ansamblul de clădiri vechi și încă impunător, a fost lăsat pradă indiferenței care îl măcină încet.

   O priveliște tulburătoare, marcantă atât vizual cât și emoțional, mi se înfățișa arătându-mi, parcă, rănile tot mai adânci pe care timpul și nepăsarea oamenilor le lasă zi de zi.

Ceea ce odinioară, la început de secol XIX, a fost al treilea spital din România, cu numele de ”Spitalul Iubirii de Oameni”, construit din donații de către directorul Spitalului Pantelimon și în același timp medicul primar al Bucureștiului, Dumitru Caracaș, un macedonean de neam vechi, care până spre sfârșitul vieții a ales să lucreze aici ca voluntar, este acum o ruină. O ruină care încă stă mărturie a ceea ce a fost. Un loc care în timp a devenit fie atracție pentru cei pasionați de locurile mai neconvenționale, fie adăpost pentru oamenii sau animalele fără stăpân.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here