Chiar dacă astăzi îl putem considera doar un lătrău al opoziţiei, fără să mai aibă ţinuta de odinioară, totuşi, cineva a uitat să controleze controversatele afaceri ale preşedintelui PMP Argeş.
Cu toate că cei de la DNA îşi amintesc de politicieni chiar şi după un deceniu, de Cătălin Bulf nu şi-au mai adus aminte. Nu ştim dacă o fi nesemnificativ sau motivul să fie undeva pe lângă Traian Băsescu.
Bulf, cunoscut om de afaceri în Argeş, s-a făcut remarcat în 2002 după ce undeva între anii 90 şi 97 a făcut mai multe afaceri profitabile cu statul. Afaceri din care mai trăieşte şi astăzi. Desigur vorbim despre petrol, pentru că ce poate aduce o bunăstare în adevăratul sens al cuvîntului dacă nu echipamentele de foraj. Cine ştie, poate că s-a visat un fel de J.R Ewing, doar era vremea Dalasului.
Aşa că în 2002 se ridica, în Romînia, un imperiu. Un imperiu care iniţial a fost ţinut departe de atenţia opiniei publice. Pe vremea aceea, necunoscutul Bulf făcuse o încrengătură de firme pe care le dirija, acesta fiind un mecanism diabolic de făcut bani.
Conform “Adevărul” înflorirea acestuia a început în 1998, după ce Cătălin Bulf a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni la SC COMCEREAL SA Târgovişte de la FPS. Sigur, o coincidenţă a fost faptul că sora acestuia, Cristina Geyment, era şi directoare la FPS şi s-a nimerit să fie şi preşedinta Comisiei de licitaţie. Noroc pur.
Banii făcuţi de aici, aşa cum e normal, au adus şi mai mulţi bani, Bulf câştigând nişte licitaţii care îl introduc direct în lumea celor care fac jocurile pe lângă SNP PETROM Bucureşti. Prietenia cu Ion Diaconescu şi simpatia faţă de PNŢCD îi aduce o nouă licitaţie privind cumpărarea SC BAT Târgovişte. De aici urmează alţi bani scoşi din noua societate şi triplarea cifrei de afaceri cu SNP PETROM, ceea ce îl face popular în cabinetele directorilor SNP. Într-un timp record Bulf ajunge să controleze societăţile de foraj din Bucureşti, Moreni, Brăila, Ghelniţa, Gazoil Drilling Cărbuneşti etc.
Cum i s–au încredinţat sonde de mare valoare, ţinând cont că pe piaţă mai existau alte 3 companii cu tradiţie în domeniu.
Trebuie menţionat faptul că în acea perioadă investiţiile în forajul de exploatare şi, îndeosebi în cel de cercetare erau în scădere. Însă, la comandă politică, ţi se poate acorda preferenţial acest drept, mai ales că preţul pentru săparea unei sonde, în funcţie de adâncime, era la acea vreme între 20 şi 90 miliarde lei. Cum comanda politică nu se discută, la scurt timp se dă ordinul către compartimentele de rigoare pentru a se anula orice încredinţare interesată (ca valoare) către alte societăţi de foraj şi se direcţionează către firmele lui Bulf. Astfel spre SNP se încredinţează sonde precum 862 Bustuchin sau 343 Totea societăţii SC GAZOIL DRILLING Cărbuneşti, acţionar majoritar fiind acelaşi Cătălin Cornel Bulf. Societatea a fost înfiinţată în aprilie 2001, fapt ce poate fi documentat de orice sceptic, cu un capital de 25 milioane lei, fără personal sau instalaţii în condiţiile în care în zonă mai operau alte 3 societăţi cu tradiţie în domeniu.
Tot către acţionarul majoritar Bulf, spre firma SC Foraj Brăila, se mai încredinţează şi sonda 1267 Tazlău, în condiţiile în care locaţia se afla în Moineşti, la câteva sute de kilometri, fapt ce determină o creştere semnificativă a cheltuielilor PETROM.
Bulf nu s-a lăsat şi a acaparat şi conducerea Asociaţiei Contractorilor de Foraj din România, asociaţie care negocia pentru toţi sondorii tarifele maxime aplicate de SNP PETROM. Pentru că a ştiut cum să se gudure, acesta a fost numit de însuşi Dinu Patriciu, Preşedinte Onorific al Asociaţiei.
Bulf “pierde” echipamente de foraj la 3000 de metri în Irak.
Bulf Drilling&Oil Servicii este una dintre firmele menţionate în raportul ONU, din 2015, în proiectul “Petrol pentru hrană”. Prin acest proiect Bulf a intrat pe piaţa irakiană în regimul lui Saddam Hussein. Cu toate că gurile rele spun că acesta ar fi avut legături cu Irakul dinainte de-a afla opinia publică. Imediat după căderea regimului Hussein, acesta a păstrat legătura cu Irakul prin Adel Murad, care se pare că era un cunoscut al argeşeanului.
Cu toate astea echipamentele de foraj, care au intrat în Irak fără forme legale, documente de proprietate sau transfer, au fost sechestrate de statul Irakian, pentru că Bulf nu a putut dovedi provenienţa lor. Surse bine informate, susţin că Bulf a luat un avans considerabil pentru trimiterea utilajelor şi executarea lucrărilor.
Firmele lui Bulf la acea vreme erau următoarele:
Petroconstruct Pitesti SA
Bulf Drilling&Oil Servicii SRL
Foraj Sonde Moreni Dambovita SA
Baza de ateliere si Transporturi Targoviste SA
Foraj Sonde Service SA
BAT Viforata SA
Kurd Drilling&Oil Servicii SRL
IAMSAT Prodconstruct SA
Constructii Hidrotehnice Industriale si Civile SRL
ROSCO ACTIVAS 2004 SRL
În acest moment nu se mai ştie decât despre baza pe care o are la Târgovişte, spre Moroieni, fostă bază a Petromului, o enormitate după cum spun cei care au trecut pe acolo.
Cum a pus acesta mâna pe baza Petrom sau cum a pierdut echipamente de foraj în Irak, nici până astăzi nu se ştie. Cu toate acestea nicio instituţie a statului nu se auto-sesizează. Probabil că cei de la DNA, dacă nu sunt prea ocupaţi cu lucruri minore, ar trebui să pună nişte întrebări.
