România a reușit să reducă semnificativ deficitul bugetar în primele șapte luni ale anului 2026, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor. Deficitul a ajuns la 48,08 miliarde de lei, față de 76,44 miliarde de lei în perioada similară din 2025.
Ca pondere în PIB, deficitul a coborât de la 3,99% la 2,34%, ceea ce reprezintă o reducere de 1,65 puncte procentuale.
Evoluția vine în condițiile în care veniturile statului au crescut mult mai rapid decât cheltuielile. În primele șapte luni, veniturile bugetare au ajuns la 412,31 miliarde de lei, în creștere cu 11,2%, în timp ce cheltuielile au urcat cu doar 2,9%, până la 460,39 miliarde de lei.
TVA, principalul motor al creșterii veniturilor
Una dintre cele mai importante surse ale creșterii veniturilor o reprezintă încasările din TVA.
Încasările nete din TVA au ajuns la 88,55 miliarde de lei, cu 26,5% mai mult decât în primele șapte luni ale anului trecut. Creșterea este legată inclusiv de modificările fiscale introduse prin Legea 141/2025 și de majorarea cotelor de TVA.
În același timp, statul a continuat să ramburseze TVA către companii. Valoarea restituirilor a ajuns la aproximativ 20,48 miliarde de lei.
Și veniturile din contribuțiile de asigurări sociale au crescut, ajungând la 129,14 miliarde de lei, în timp ce încasările din impozitul pe salarii și venit au urcat la 38,34 miliarde de lei.
O altă contribuție importantă au avut-o fondurile europene rambursate, care au ajuns la 37,28 miliarde de lei.
Cheltuielile cu personalul au scăzut
Reducerea deficitului a fost susținută și de limitarea unor categorii de cheltuieli.
Cheltuielile de personal au fost de 95,67 miliarde de lei, cu 4,1% mai mici decât în aceeași perioadă din 2025. În termeni nominali, reducerea este de aproximativ 4,06 miliarde de lei.
Cheltuielile cu asistența socială, cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, au înregistrat o scădere ușoară, de 0,6%, până la 146,59 miliarde de lei.
În schimb, cheltuielile cu bunurile și serviciile au crescut cu 11,2%, ajungând la 59,6 miliarde de lei.
Statul plătește însă tot mai mult pentru datorii
În spatele cifrelor pozitive privind deficitul se află însă un indicator care ridică semne de întrebare: costul datoriei publice continuă să crească puternic.
Cheltuielile cu dobânzile au ajuns în primele șapte luni la 40,12 miliarde de lei, cu 26,5% mai mult decât în perioada similară a anului trecut.
Practic, statul a ajuns să aloce aproximativ 2% din PIB numai pentru plata dobânzilor la datoria publică.
Creșterea costurilor de finanțare erodează astfel o parte din economiile obținute prin reducerea altor categorii de cheltuieli.
Investițiile nu au fost tăiate
Un element important al execuției bugetare este că reducerea deficitului nu s-a făcut prin diminuarea investițiilor.
Cheltuielile de capital au crescut cu aproximativ 14,83 miliarde de lei față de anul trecut, iar investițiile finanțate din fonduri europene și PNRR au avut o contribuție importantă la această evoluție.
Plățile din fonduri europene și PNRR au avansat cu aproximativ 60%, depășind 20 de miliarde de lei.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, consideră că rezultatele reprezintă dovada unei gestionări mai echilibrate a finanțelor publice, prin combinarea disciplinei fiscale cu menținerea sprijinului pentru investiții.
Testul adevărat vine în a doua parte a anului
Datele de la șapte luni arată o îmbunătățire clară a execuției bugetare, însă evoluția trebuie privită și prin prisma bazei de comparație.
Din luna august, efectele măsurilor fiscale adoptate în 2025 vor fi reflectate pe perioade comparabile de un an, ceea ce înseamnă că ritmul de creștere a veniturilor ar putea să se tempereze.
În plus, o parte importantă a creșterii veniturilor din TVA provine din majorarea cotelor, efect care nu poate fi repetat la nesfârșit.
Prin urmare, provocarea pentru Guvern va fi să mențină reducerea deficitului și după dispariția acestor efecte favorabile.
Deficitul de 2,34% din PIB arată bine pe hârtie, dar nota de plată pentru datoriile acumulate în anii anteriori devine tot mai mare. Iar evoluția dobânzilor, care cresc cu mult peste ritmul cheltuielilor totale, rămâne una dintre cele mai mari probleme ale finanțelor publice.
