Toată lumea a stat ieri cu ochii zgâiţi la hornul imaginar al parlamentului nădăjduind să întrezărească fumul izbăvitor. Am avut parte însă de fumurile lui Crin Antonescu, apărând în faţa noastră şi oţărându-se la jurnalişti, mult mai sigur pe el decât în faza aceea memorabilă când făcea pe interimarul şi-şi frângea degeţelele, povestind cum e cu “ză madăr and ză fadăr” al relaţiei noastre cu FMI-ul, aşteptându-l să ne arunce , de la înălţimea suficienţei sale de manelist prost crescut : “Habemus administratio”. Da, avem executiv şi din acest moment guvernul Ponta 2 poate arunca, în buna tradiţie neobolşevică patentată de Ion Iliescu şi ciracii săi, vina pe greaua moştenire lăsată de guvernul Ponta 1. Deoarece haita era şi aşa mult prea mare, amintind mai degrabă de o armată de ocupaţie, nu mai rămânea altceva de făcut decât mărirea ciolanului, rezultând un număr record de miniştri, cu sau fără portofoliu. Un vers dintr-un cântec al lui Alexandru Andrieş, “Dracula Blues”, spune : “ i-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune…” După ce-i bătusem măr la numărul de aleşi în legislativul ţării, cei din Lumea Nouă având numai 535 (la peste trei sute de milioane de locuitori) faţă de 588, ca brazii, ai noştri (la 18,5 milioane de românaşi), i-am lăsat pe ai lui Obama şi ai lui în urmă şi la capitolul ministere, ei neputându-se lăuda, amărâţii, decât cu 12. Nemţii, cu cinşpe. Chinurile facerii n-au fost uşoare, joi seara, Felix Motanul Turnător arătându-le în câteva rânduri pisica (sic!) lui Mickey Mouse & comp, pe ecranul zoios ale haznalei spălătoare de creiere netede. În cele din urmă împricinaţii au căzut la pace şi a ieşit ce-a ieşit. Membru al Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, Gigi Becali a audiat-o pe Mona Pivniceru, care a rămas la Justiţie, ginerele apropiatului său, il Mafioso Vlasov, insipidul Cristian David (pe numele său adevărat Cristian Troacă), alegându-se cu o funcţie creată anume pentru el : Ministru al Românilor de Pretutindeni. Economia s-a rupt în trei, o bucată rămânându-i armeanului cu ţăcălie de negustor de cherestea, Vosganian, celelalte două luându-le cei supranumiţi „Ospătarul” (Constantin Niţă) şi Coana Miţa Textilista (Maria Grapini). La Sănătate a revenit caricaturalul personaj caragialesc Eugen Nicolăescu, temei suficient să ne întrebăm dacă noi, românii, suntem sănătoşi la cap. Absolut justificat, odată cu Mariana Câmpeanu, Ministerul Muncii a devenit, printre altele, şi al „Persoanelor vârstnice”… Internele sunt conduse acum de Radu Stroe, moţatul Mircea Duşa, preluând Apărarea, vegheaţi de vicepremierul „interesului national”, Gabriel Oprea, veşnic încruntat de apăsarea chinuitoare a neuronilor căutători de soluţii pentru ţară. Dragnea e başkan, fiind şi el vice, pus paznic la oile grase ale dezvoltării regionale, iar Chiţoiu, mai cunoscut prin salariul nevestei, stăpâneşte Finanţele, tot de pe pozitie de secund al lui lui Ponta. După ce premierul l-a deposedat de autostrăzi în favoarea amicului său, şovăielnicul Şova, celebrul Relu Fenechiu se instalează şef la Transporturi, unde se va ocupa cel mai probabil de transformatoare, şi marchează o premieră absolută în România post decembristă, fiind primul ministru trimis în judecată care este învestit. Deşi preşedintele Traian Băsescu promisese altceva. Abramburica s-a roit, lăsându-şi om, aşa cum lăsam noi pe vremuri la coadă la carne, dar a avut grijă înainte de asta să promoveze o ordonanţă de o ticăloşie fără margini, care calcă în picioare toate prevederile de bun simţ ale Legii Educaţiei. De-acum rectorii pot fi rectori până la o sută de ani, pot fi şi senatori şi ce vor muşchii lor fleşcăiţi, ministrul poate să stabilească doar prin ordin cum e treaba cu disciplinele-cadru şi cele opţionale şi câte şi mai câte. Pelticul Bănicioiu, cel din dosarul „Sex cu minore”, se ocupă, fireşte, de tineret şi sport, Dan Nica, pe care cei de la Ericsson spun că l-au şpăguit la greu, tot de Comunicaţii, iar Rovana, rămâne stăpână peste Mediu, chiar dacă pădurile şi apele sunt ale unei doamne blonde de la PNL. Tot ea are şi peştii, care i-au fost luaţi ăluia micu’ al Varanului, imberbului Daniel rămânându-i pe căpşor dosarul ICA, cocinile şi bostănăriile de la Ministerul Agriculturii. Mai sunt pe acolo Corlăţean, care păstoreşte Externele, Voinea, la nou înfiinţatul minister al Bugetului (până de curând direcţie la Finanţe), televizomanul Mişu Voicu şi încă vreo trei-patru. Nu mai e, iar asta e o pierdere enormă, amuzantul Liviu Pop. Dalmaţieni, marionete de partid, personaje bufe, cam acesta ar fi cabinetul despre care preşedintele, devenit subit împăciuitor şi iubitor de concordie naţională, spunea că e condamnat la succes.
