Faisbucistul de la miezul noptii
Mărturisesc cu mâna pe inimă că, de câţiva ani, sunt „fericitul” posesor al unui cont de Facebook. În aceşti ultimi ani mi-a fost dat să văd multe pe acest Facebook. Dispute aprige pe tărâm politic, controverse ireconciliabile între protagonişti habotnici, declaraţii elucubrante de dragoste şi prietenie şi multe, multe, alte indescriptibile situaţii şi atitudini.
De toate astea poţi beneficia numai dacă ai o adresă de email şi un cont pe Facebook şi navighezi, din când în când, în mirificul spaţiu virtual al dinamicii activităţi de pe net. Una dintre cele mai captivante astfel de legături este cea pe care am descoperit-o întâmplător, între poetul Bulache şi „critica literală” Liliana Anvelopă. Poetul Bulache se intitulează de fapt Gheorgehe Bulai, dar între timp, s-a gândit că nu ar fi rău ca lumea să îi zică Georege Safir. De unde şi până unde această metamorfoză semantică, numai muza sa poate şti. Bulache este un poet popular, care culege de ici de colo, o „poizie„ cu care se îşi încânte admiratorii semianalfabeţi. Atunci când marele poet spune, „Foaie verde solzi de peşte/ ştiu că mândra mă iubeşte”, fanii săi, dar mai ales fanele sunt în extaz. Comentariile încep să curgă, iar elogiile la adresa marelui poet ating cote paroxiste.
În această emulaţie de înaltă admiraţie, într-o bună zi, marele poet Bulache, a fost descoperit de „critica literală” Liliana Anvelopă. Plecată la vânătoare de talente, pe care să le înţeleagă şi ea, critica Liliana, a avut o mare revelaţie: l-a descoperit pe poetul Bulache. Iar de aici încolo începe circul. Dincolo de poezia „filosofică” culeasă de pe drumuri de marele poet, critica Anvelopă s-a îndrăgostit irevocabil de creator. Asta a determinat faptul ca toate cronicile despre creaţia iubitului să se transforme în veritabiele exerciţii de admiraţie. Vă oferim acum câteva exemple şi avem rugăminetea să fiţi mai mult decât atenţi!!! Dar înainte de asta să vă spun câte ceva despre „ critica literală” Liliana. “Originală” din Suceava, este o doamnă la vreo 36 de ani, foarte… cultă şi plină de iniţiativă creatoare în literatură şi artă. La finalul clasei a VI-a, elementară, când şi-a închis ciclul… educaţional, distinsa doamnă a obţinut şi un doctorat în literatură cu lucrarea „Acţiunea razelor de lună asupra şoşonilor de gumă”. Pentru acest mare merit, Liliana, a fost invitată să îşi aleagă o profesie în domeniul literar. Fără a sta prea mult pe gânduri, frumoasa doamnă a răspuns: „Vreau să fiu critică literală pentru că îmi place să felaţionez cu scriitorii. M-am plictisit de mecanicii auto pentru că ăştia e şi proşti!”.
Poetul naţional Bulache şi operele sale de geniu
V-am promis mai devreme câteva exemple de simbioză între cei doi oameni înfiaţi ad-hoc de literatura universală. O poezie filisofică în care este vorba de unul care a înghiţit cheia de la cămară o dată cu propriul scuipat a fost publicată în pagina de Facebook creator a poetului Bulache. Imediat critica Anvelopă a comentat apariţia spunând că „în străfundurile sufletului unde a ajuns cheia există lucruri mai rele decât moartea”. Probabil rugina de la cheie. Un alt important poem al lui Bulache vobeşte despre un episod în care însuşi creatorul operei împreună cu iubita sa au privit în fântână şi tare mult s-au mai sărutat. Aici critica literală exultă de plăcere şi se transferă într-un orgasm literar etern. Admiraţia faţă de creaţia iubitului Bulache atinge cote inimaginabile de trăiri exuberante ale strălucitei „critici literale” Liliana.
Un alt exemplu se traduce în poezia în care este vorba de un cetăeţean care a uitat să îi lase muierii acasă gologanii pentru mâncare. Replica criticii Anvelopă sună aşa: “Sufletul tău de poet e genial!, eu ştiu că iertarea de sine e foarte mişto.”
Cei doi creatori au avut parte însă şi de unele necazuri, astfel s-au trezit că textul unor strălucite epigrame schimbate între ei pe forumul de socializare fusese plagiat în urmă cu aproape o sută de ani de un obscur creator de epigrame, pe numele său Păstorel Teodoreanu.
„Tu scrii frumos,
Cu versuri ne înbii
Şi în cheia portativelor mirării
Tu n-ai trecut de semnele întrebării.
Şi astăzi când la toţi ne toacă gura
Atâtora pe atâtea game,
Ce ţi se pare aşa bizar,
Să scriem şi noi epigrame?”
Textul aparţine “criticei literale” şi demonstrează că şi cei meniţi să analizeze textele altora pot fi la rândul lor creatori de autentică… literatură
Mesajul subliminal din această epigramă atinge sublimul atunci când remarcabila noastră critică scrie cu patos literar şi erotic despre modalitatea în care „îi toacă gura” pe gamele producătoare de gameţi mobili ai distinsului poet Bulache. Schimburile de comentarii dintre cei doi titani ai literaturii de împrumut fac, în continuare, deliciul faisbuciştilor îndrăgostiţi de artă şi meserie. Valoarea intrinsecă a atitudinilor şi indicaţiilor creatoare emanate de la „critica” Anvelopă a reuşit să revoluţioneze sistemul literar şi a adus o contribuţie substanţială la valoarea poeziei şi prozei autohtone, dar mai ales au contribuit la înălţarea sentimentului erotic şi poetic pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie. Şi să mai zică cineva, să mai îndrăznească cineva să spună că forumurile de socializare de pe net n-ar fi altceva decât pierdere de timp şi gâlceavă gratuită între postaci.
