Lideri ai PDL Argeș, în vremurile bune
Anul 2012 nu a fost unul prea bun pentru Partidul Democrat Liberal, fie că ne referim la destinul acestuia la nivel central sau la eșecurile filialei condusă de Mircea Andrei. La începutul anului 2012, democrat-liberalii erau pe cai mari: erau principalii jucători din arcul guvernamental, conduceau principalele instituții ale statului, iar intrarea în opoziție nu era decât la stadiul de probabilitate. La nivel județean, foarte mulți dintre pedeliști, și nu numai, anticipau schimbarea puterii pesediste a Argeșului, Mircea Andrei antrenându-se doi ani pentru funcția de președinte al Consiliului Județean. Din păcate, nici în cele mai negre vise ale lui Mircea Andrei nu se imagina, prin ianuarie 2012, că PDL și aliații săi vor fi depășiți, în Argeș, până și de caragialescul PP-DD, asta în mai puțin de un an.
Meritele și greșelile lui Mircea Andrei
Venirea lui Mircea Andrei la conducerea PDL Argeș, în vara lui 2010, a redat speranța multor argeșeni, în general celor sătui de interminabila și corupta administrație pesedistă a județului, că a sosit, în sfârșit, vremea schimbării. Lucrurile mergeau pe un făgaș bun, Mircea Andrei având o retorică curajoasă, uneori chiar agresivă, față de activitatea adversarilor de la PSD.
La un moment dat, ținând cont de problemele de sănătate și de cele cu Justiția ale lui Constantin Nicolescu, mulți îl vedeau, deja, pe Mircea Andrei în funcția de președinte al CJ. Traiectoria pozitivă a PDL Argeș, imprimată de Mircea Andrei, a durat puțin timp. Dorința acestuia de a sparge monopolul PSD a făcut ca pe la PDL Argeș să se aciueze tot felul de indivizi certați cu morala și cu legea, oameni pentru care compromisul și machiavelismul au fost principalele atribute în întreaga lor activitate. În loc să construiască o formațiune cu adevărat de dreapta, cu oameni noi și necompromiși, Mircea Andrei ajunsese să se înconjoare de aceiași pupincuriști care, pe vremuri, sărutau mâna lui Constantin Nicolescu.
Mircea Andrei și primarul Gârleanu, care avea să fugă la USL
Vreme de un an, o grămadă de primari pesediști aveau să-l scuture de scame pe Mircea Andrei, atât pentru a se face uitate niște dosare, cât și pentru a obține de la Guvernul Boc ceva bănuți pentru vreun proiect neterminat. Bineînțeles, când a fost momentul ca acești primari să urce în barca portocalie, prin adeziuni, ei au făcut pasul înapoi și au rămas în USL. Mai rău decât atât, chiar unii dintre pedeliștii cunoscuți au părăsit, în primăvară, formațiunea lui Mircea Andrei. Aici dăm exemple pe fostul lider al TDL Argeș, Bogdan Ivan, fost consilier al Ministrului Transporturilor din Guvernul Boc, Radu Berceanu, dar și pe primarul comunei Bogați, Ion Gârleanu.
La toate problemele legate de alegerea oamenilor de care s-a înconjurat Mircea Andrei în Argeș, mai adăugăm și scăderea în popularitate, la nivel național, a PDL, partid aflat atunci la guvernare, și obținem un eșec ușor de anticipat, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare.
Printre lucrurile bune realizate de Mircea Andrei putem enumera imprimarea disciplinei la PDL Argeș, oferirea unei alternative realiste în administrație (păcat că în Argeș electoratul e prost pregătit și neinformat!) la populismul pesedist, precum și spargerea monopolului mediatic al PSD. Până în anul 2010, la nivelul județului, supraviețuiau doar ziarele care îi cântau în strună lui Constantin Nicolescu. În prezent, chiar dacă viitorul lor este incert, în Argeș mai există și ziare de opoziție.
De la mărul verde la inima violetă
Vă mai aduceți aminte de sigla AAM?
Criza economică prin care trece Europa, implicit România, și opoziția distructivă au făcut ca popularitatea Guvernelor Boc și Ungureanu, dar și a președintelui Traian Băsescu, să scadă de la lună la lună. Atât la nivel național, cât mai ales la nivel județean, zonă „roșie” în ultimii 68 de ani, se simțea nevoia unei unificări, fie chiar și la stadiul unei alianțe preelectorale, între formațiunile de dreapta. La nivel județean, în luna aprilie 2012, s-a format Alianța pentru Argeș și Muscel, care avea următoarea componență: PDL, PNȚCD și PER (ulterior, ecologiștii au părăsit Alianța). Formarea Alianței a însemnat și rebranduirea actorilor de dreapta de pe scena politicii argeșene.
Astfel, AAM l-a propulsat candidat la Primăria Pitești pe tânărul Daniel Dragomir, a cărui echipă a fost, cu adevărat, singura de dreapta din întreaga istorie postdecembristă a Argeșului. Daniel Dragomir, Cristina Diculescu, Ștefan Ciocănel, Gheorghe Malacu sau Diana Hideg sunt oameni cu o experiență vastă în domeniul afacerilor, aceștia venind, la vremea respectivă, cu propuneri concrete pentru un Pitești mai curat și mai dezvoltat.
La rândul său, Mircea Andrei a venit cu proiecte foarte bune pentru argeșeni, unele concretizându-se în ultimele luni de guvernare PDL, cum ar fi reabilitarea Transfăgărășanului, a DN 73 și realizarea câtorva zeci de lucrări în localitățile argeșene. Nu a fost să fie ca acești oameni să preia administrația județului, argeșenii, ca majoritatea românilor, dând un vot negativ întregului partid aflat la guvernare, deși administrația județeană se află de peste două decenii în mâinile celor de la PSD.
La alegerile locale din iunie, totuși, PDL Argeș a înregistrat un scor de 26%, peste media națională. În ciuda scandalurilor de corupție în care a fost implicat și a plafonării în activitatea de administrație, Constantin Nicolescu a fost reales președinte al CJ cu peste 60% din voturi. La rândul său, nemuritorul Tudor Pendiuc a câștigat Primăria Pitești, pentru a șasea oară, cu peste 70% din voturi. Aruncat în cursă cu doar două luni înainte, Daniel Dragomir a obținut aproape 20% din voturile piteștenilor. Din păcate, efortul fizic, moral și financiar al Alianței pentru Argeș și Muscel nu s-a tradus printr-o prezență decentă în Consiliul Local Pitești.
Daniel Dragomir a renunțat să fie pus pe lista de consilieri, acesta părăsind imediat după alegeri prima scenă a politicii locale, deși putea să își capitalizeze procentul deloc mic obținut la alegerile din iunie. La rândul său, Cristina Diculescu a fost obligată de către Mircea Andrei să renunțe la funcția de consilier, pentru a-i face loc, conform protocolului AAM, țărănistului Gheorghe Dinescu (că tot am făcut mai sus referire la Caragiale). Ulterior, Cristina Diculescu a demisionat din PDL. Mai în glumă, mai în serios, afaceriștii din defuncta Alianță a Argeșului și Muscelului vorbeau pe la câte o cafea: „Uite, mă, am băgat peste 500 de mii de euro în campania asta ca să îl scoatem pe ospătarul Gigi Dinescu consilier, iar noi suntem cu coada între picioare!”
În vară, sediul PDL Argeș a fost aproape pustiu
Doar referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, inițiat de noua majoritate USL, a făcut ca pe la sediul PDL să se mai miște ceva în vara lui 2012. În rest, imediat după alegerile din iunie, pe la sediul de pe Republicii doar Cătălin Teodorescu și cu oamenii din echipa sa mai treceau când și când. În tot acest timp, adversarii din USL, fie ei social-democrați, peneliști sau conservatori, organizau evenimente și conferințe de presă de câteva ori pe săptămână, chiar și când temperaturile erau de 40 de grade la umbră!
Mircea Andrei, de data aceasta candidat la Senat
După ce s-au întors din lunga vacanță, pedeliștii deja dăduseră jos mărul verde al Alianței pentru Argeș și Muscel pentru a face loc noii sigle a uniunii de dreapta, de data asta „modelată” la nivel național. Alianța România Dreaptă grupa PDL, PNȚCD și Forța Civică. ARD avea ca simbol inima și o combinație de culori mov (mai degrabă roz) și albastru. A fost o re-rebranduire foarte prost inspirată, după cum au recunoscut chiar lideri ai acestei alianțe.
Care va fi viitorul dreptei în Argeș?
Pierzând cursa pentru șefia Consiliului Județean, Mircea Andrei a tras sforile pentru a prinde un colegiu eligibil pentru Senatul României. A candidat pe colegiul Pitești împotriva unui candidat USL parașutat de la Constanța, de care nici colegii săi nu auziseră. Părea un colegiu sigur pentru Mircea Andrei, iar de câștigarea sau pierderea lui depindea întregul său viitor politic.
Nici de data aceasta nu a fost să fie, „inteligența” piteștenilor trimițând în Parlament o persoană care nu are nimic de a face cu Argeșul, Elie Zisu, la pachet cu un deputat cercetat pentru viol, Cătălin Rădulescu. Practic, și dacă o pisică ar fi candidat sub sigla USL ar fi intrat în Parlament, Uniunea Social Liberală închizând în Argeș toate colegiile. Doar în urma redistribuirii ARD Argeș a prins un scaun de deputat, în persoana lui Cătălin Teodorescu, de fapt singurul pedelist care a muncit constant în ultimii ani. Înfrângerea ARD a fost cu atât mai rușinoasă după ce partidul de televizor, PP-DD, a luat mai multe voturi în Argeș, obținând două scaune de deputat și unul de senator.
Cătălin Teodorescu, singurul parlamentar PDL de Argeș
Oare care va fi viitorul PDL și, în general, al dreptei în Argeș? Vom avea, la un moment dat, poate peste patru ani, poate peste opt sau doisprezece, o administrație de centru-dreapta? Ce se va întâmpla din 2013? Mai rămâne Mircea Andrei șeful PDL Argeș, după ce a pierdut și bătălia pentru Senat? Deocamdată, singurul parlamentar PDL de Argeș, Cătălin Teodorescu, promite că va face o opoziție corectă și incisivă. La rândul său, nou-intratul în politică, omul de afaceri Cătălin Bulf (PNȚCD), fost candidat ARD la Camera Deputaților, promite să lupte pentru ideile de dreapta și că se va implica în reorganizarea formațiunii țărăniste. De asemenea, umblă vorba prin târg că, în cazul în care Mircea Andrei va părăsi șefia PDL Argeș, Bogdan Ivan, Daniel Dragomir, Cristina Diculescu sau Ștefan Ciocănel vor reveni pe primele poziții în partid și se vor implica tot mai mult în reorganizarea filialei. Vom trăi și vom vedea, deocamdată dreapta argeșeană abia își revine după dușul rece din data de 9 decembrie…
