Aseară, un tânăr locotenent al Armatei Române a plecat de la unitatea militară din Câmpia Turzii, pentru a protesta la Bucureşti, împotriva măsurilor de austeritate impuse de Guvernul Boc. Tânărul purta uniforma de ofiţer al trupelor terestre, iar mesajul său a fost unul politic. Pentru prima dată după 1989, un cadru militar PROTESTEAZĂ! Doar dobitocii, jurnalizdele rău-voitoare de la latrinele lui Voiculescu şi politicienii din opoziţie pot aplauda gestul unui asemenea militar.
Să nu se înţeleagă greşit, este dreptul oricărui cetăţean, într-o societate democratică, de a protesta împotriva unui regim politic, a unei legi nedrepte sau pentru obţinerea unui drept. De aceea, relatând evenimentele din ultimele zile, de la Piteşti, am scris cu o oarecare condescendenţă despre protestele făcute de elevi, studenţi, pensionari, foste cadre militare şi chiar membri ai galeriilor de fotbal sau politicieni ai opoziţiei. Nu acelaşi lucru îl pot face, însă, vizavi de evenimentele de aseară, avându-l ca „erou” pe tânărul locotenent!
În urmă cu aproape 15 ani, când eram elev la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, printre primele lecţii învăţate de la superiori a fost aceea că un militar, indiferent de grad, trebuie să îndure greutatea funcţiei şi a misiunii, să nu se plângă şi, mai ales, să nu protesteze! Regula în militărie este aceea că orice nemulţumire, personală sau profesională, trebuie adusă la cunoştinţă superiorilor, şi nu urlat în gura mare, pe stradă, în uniformă, că al tău comandant suprem, Traian Băsescu, a nenorocit ţara!
Armata are un statut special, iar militarii, prin regulamentul lor, nu au DREPTUL de a protesta. Iar această interdicţie nu se află doar în regulamentele militare româneşti, ci peste tot în lume. Nu ştiu câtă istorie militară cunoaşte domnul locotenent Alexandru Gheorghe sau aplaudacii acestuia dar, conform aceleiaşi logici retarde, militarii români ar fi trebuit să protesteze şi în următoarele cazuri:
– când au rămas fără hrană, în Munţii Făgăraş, luptând împotriva Austro-Ungariei pentru redobândirea Transilvaniei! Probabil, dacă protestau atunci ca Alex al nostru, la Braşov se vorbea şi acum limba maghiară;
– când au rămas, lângă Stalingrad, fără muniţie, fără provizii şi fără haine groase, într-o iarnă cumplită, cea din ’42-’43. Problema protestelor s-ar fi rezolvat simplu, comandanţii germani i-ar fi „încălzit” cu câte un produs ieşit pe ţevile vreunui Mauser;
– când au fost obligaţi, de la general la soldat, să doarmă în noroaiele de la Rahova, Griviţa sau Plevna, plini de păduchi, nemâncaţi, în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878. Mai mult ca sigur, în 2012 Constanţa era port turcesc, iar la Mamaia se vorbea aceeaşi limbă ca la Kusadasi.
Vedeţi, acesta este motivul pentru care este interzis protestul în armată… Tendinţele protestatare ar diminua sau chiar anula capacităţile combative ale regimentelor şi diviziilor. După toate acestea, chiar sper că superiorii lui Alexandru Gheorghe vor hotărî că este mai bine pentru acest tânăr să urmeze o carieră civilă. Apoi poate protesta până îl vor lăsa bojogii!