În aceste zile se împlinesc 21 de ani de la sângeroasele evenimente din Piaţa Universităţii din Bucureşti, când hoardele de mineri, cu ceva „garnitură” de securişti agitatori, au snopit în bătaie sute de români. Studenţi, intelectuali, dar şi oameni simpli se adunaseră cu câteva săptămâni înainte, pentru a protesta împotriva acaparării revoluţiei de către Ion Iliescu şi de către acoliţii săi. În primăvara aceluiaşi an, în „duminica orbului”, cetăţenii manipulaţi ai României aveau să îl aleagă ca preşedinte, din primul tur, cu peste 80% din voturi, pe Ion Iliescu. Iunie 1990 a fost o cotitură a istoriei pe cât de brutală, pe atât nocivă în timp. A fost momentul în care Iliescu şi compania au dat startul acumulării primitive de capital, a infiltrării foştilor activişti şi securişti în principalele ramuri ale economiei şi administraţiei… Iar efectele lor se văd şi astăzi şi vor dăinui poate generaţii de acum înainte.
La ceas de comemorare a mineriadei din iunie 1990, clasa politică românească este divizată de propunerea lui Traian Băsescu şi a PDL privind reorganizarea administrativă. Acum, la fel ca în 1990, găsim politicieni la fel de ipocriţi. De exemplu, l-am auzit pe Victor Ponta, în urmă cu câteva minute, declarând că noua reformă administrativă va duce la super-centralizare şi la apariţia unor poli de putere politico-financiari „portocalii” în capitalele noilor regiuni! Adică vor apărea baroni regionali, care îi vor înlocui pe cei strict locali, social-democraţi. Aoleo!, preşedintele PSD declară toate acestea, uitând că în ograda sa trăiesc alde Nicolae Dragnea de la Alexandria, Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre de la Constanţa! Îi mai adăugăm, în baroniada pesedistă, şi pe aceia care au făcut istorie în corupţia administrativă la nivel de judeţe, fie înainte de 2004, fie după: Nicolescu de la Argeş, Mischie de la Gorj, Oprişan în Vrancea, celebrul Micky Şpagă…
După declaraţiile lui Ponta, a fost rândul lui Viorel Hrebenciuc să intre în direct pe Antena 3, nu pentru vreun exerciţiu de demagogie, ci pentru a înfiera corupţia din „guvernul doamnei Udrea şi a lui Emil Boc”. Dacă şi Hrebenciuc a ajuns să îi înfiereze pe corupţi, înseamnă că Hitler ar fi trebuit să fie cel mai mare militant sionist!
Revenind la Iliescu şi la mineriada de acum 21 de ani, nemuritorul comunist declara, în urmă cu câteva zile, că România lui Traian Băsescu se îndreaptă spre dictatură! Păi, tovarăşe Ilici, nu cumva acum 21 de ani, singurului ziar care avea un „dinte” împotriva dumneavoastră, România Liberă, i se interzisese apariţia? Nu cumva la TVR se striga că în Piaţa Universităţii are loc o rebeliune legionară? Nu cumva ziarele, cu excepţia României Libere, prezentau cât se poate de frumos momentele în care minerii plantau panseluţe în centrul Bucureştiului? Nu cumva asta pute a dictatură?
La ceas de comemorare, nu putem să îi uităm pe liberali, aceia care au avut mult de suferit în zilele de la mijlocul lui iunie, 1990. După 21 de ani, pe domnii liberali îi găsim pupându-se cu foştii lor torţionari, Iliescu şi Hrebenciuc…