– Un dialog cu Constantin Aninoiu, pastor în cadrul Cultului Cre?tin dup? Evanghelie –
C?t?lin Grigore: – Domnule Aninoiu, ne cunoa?tem de mai bine de dou?zeci de ani. Cred c? tot într-o prim?var?, prin 1990, ne-am întâlnit prima oar?. Iat? c? dup? ani ne revedem în aceast? ipostaz?. V-a? ruga s? v? face?i o scurt? prezentare.
Constantin Aninoiu: – M? numesc Aninoiu Constantin, sunt de profesie expert contabil ?i totodat? studiez Biblia de ?aptezeci de ani. M-am consacrat în timpul liber ?i misiunii evanghelice. Sunt originar din Gorj, comuna B?le?ti, ?i am 83 de ani.
C.G.: – Spune?i-mi, ce a însemnat s? fii o persoan? care împ?rt??e?te astfel de convingeri religioase într-un regim comunist?
C.A.: – A fost o perioad? dificil?, am traversat o perioad? întunecat?.
C.G.: – Spune?i-mi câteva cuvinte despre convertirea dumneavoastr?, cum s-a produs?
C.A.: – La 1 octombrie 1946. Am constatat din Biblie c? to?i oamenii, indiferent de religie, se g?sesc sub povara p?catului ?i am avut aceast? încredin?are.
C.G.: – Ce în?elege?i prin convertire?
C.A.: – Convertire înseamn? poc?in??. Domnul Iisus spune: „Poc?i?i-v? ?i crede?i în Evanghelie!”
C.G.: – Ceea ce înseamn? c? po?i s? fii ?i catolic ?i ortodox ?i protestant…?
C.A.: – Important este s? trecem de la vorbe la fapte. Nu conteaz? numele religiei, ci conteaz? via?a. Fiul lui Dumnezeu a venit s? aduc? via?a…
C.G.: – Înainte de 1989, cei care practicau o alt? religie erau numi?i de c?tre comuni?ti poc?i?i. Era un cuvânt ofensator?
C.A.: – Da, se spunea c? noi, cei care credem în Dumnezeu, suntem anacronici. Chiar în 1985 a venit Billy Graham, un mare misionar, consilierul lui Jimmy Carter. Atunci m-a a oprit Securitatea când ie?eam din Bascov, eram cu un magnetofon ca s? înregistrez predica de la Sibiu. Am stat vreo zece ore pe la Securitate. În timpul anchetei au venit cu o scrisoare cu o ?tampil? luat? de la Po?t?. Mi-au ar?tat c? a sosit le ei o scrisoare prin care numitul Aninoiu Constantin merge la Sibiu ca s?-l asasineze pe Billy Graham ?i zicea: „noi, un grup de prieteni, anun??m Securitatea ca s? fie oprit de a merge acolo pentru a nu strica rela?iile României cu America”.
C.G.: – Era o scrisoare care avea autor real?
C.A.: – Nu. Era o scrisoare de fapt aberant?, c? eu vroiam ca prin aceasta s? nu i se mai dea României clauza na?iunii celei mai favorizate.
C.G.: – În ce an a fost asta?
C.A.: – În 1985, pe data de 13 septembrie.
C.G. – Care a fost baza accept?rii vizitei lui Billy Graham în România?
C.A.: – Fusese în Rusia ?i dac?-l acceptaser? ru?ii s? evanghelizeze, atunci a solicitat ?i a fost acceptat s? vin? ?i în România. ?i cu ocazia asta a vizitat, a stat o s?pt?mân?…
C.G.: – Ce a reprezentat pentru oamenii credincio?i din acea vreme vizita sa?
C.A.: – S-a prezentat o caset? în care Ceau?escu a fost informat c? numai câ?iva oameni au participat, c? nu a fost nici un fel de eficien?? pentru Billy Graham. A?a a ac?ionat Securitatea. Atunci Ceau?escu a cerut caseta de la Ambasada Americii ?i când a v?zut mul?imea care a ova?ionat ?i l-a ascultat în toate acele ora?e i-a dat afar? pe cei care-l min?iser? c? Billy Graham n-a f?cut nimic în România.
C.G.: – Ce are România deosebit, comparativ cu alte locuri prin care a?i c?l?torit?
C.A.: – Aici sunt multe de spus, în sensul în care sunt foarte mul?i care c?l?toresc ?i nu-?i cunosc propria ?ar?. Înainte de a merge s? v?d lumea mi-am v?zut ?ara ?i, cu toate c? am fost invitat s? r?mân fie în California, fie în Chicago, fie în alte locuri, am revenit aici. Nu înseamn? s? fii neap?rat na?ionalist, îns? leg?tura pe care o avem în ?ar? cu prietenii, cu biserica, nu poate fi înlocuit?. Apoi adaptarea nu este aceea?i, trebuie s? pleci de tân?r. Nici o alt? ?ar? nu poate fi patria. Patria e una.
C.G.: – Cum a?i defini patria?
C.A.: – Locul în care ai deschis ochii ?i pe care-l iube?ti.
C.G.: – Într-o sear?, v-am v?zut la televizor; a?i vorbit despre binefacerile rug?ciunii, amintind despre faptul c? rug?ciunea, când este f?cut? de c?tre un copil, este ascultat?. Vorbea?i despre unul dintre copiii dumneavoastr? ?i despre so?ia care murise… Ne pute?i spune?
C.A.: – Da, am scris ?i o carte, „M?rturii de la por?ile Cerului”. Am înv??at cu ocazia decesului primei so?ii c? orice rug?ciune, dac? vrei s? fie ascultat?, s? fie f?cut? de un copil. Chiar dac? noi nu suntem asculta?i, se zice c? îngerii copiilor v?d pururi fa?a Tat?lui care este în Ceruri
C.G.: – ?i a?i sim?it în acel moment?
C.A.: – Da, am v?zut ?i împlinindu-se.
C.G.: – În ce sens?
C.A.: – În sensul c? se preg?teau s? o spele, s? o îmbrace ?i, datorit? rug?ciunii noastre, într-o camer? al?turat?, so?ia ?i-a revenit ?i a mai avut câteva conversa?ii importante, v?zuse deja tunelul…
C.G.: – V-a?i dat seama?
C.A.: – Da, ?i a zis s? nu o mai întorc niciodat? de pe drumul pe care pornise pentru c? e prea frumos.
C.G.: – În ce an era asta?
C.A.: – În 1970, 1 aprilie…
C.G.: – Deci era într-o vreme când nu ap?ruser? c?r?ile despre moarte clinic? ale lui Raymond Moody…
C.A.: – Nu, nu se ?tia nimic despre moartea clinic?.
C.G.: – Moartea este un subiect pe care-l evit?m de obicei, de?i face parte din traiectoria noastr?. ?tiu c? mama dumneavoastr? a murit la vârsta de 96 de ani. A anticipat, a ?tiut?
C.A.: – Da. Mama avea premoni?ii, a ?tiut exact ziua. Nu numai c? ?tiut-o, dar s-a ?i preg?tit. Seara, când a servit ultima mas?, a?a a spus sorei mele, care era acolo, ?i mai erau ?i al?ii de fa??: „pentru mine este ultima mas?, de acum mânca?i voi ?i fi?i s?n?to?i”. ?i i-a binecuvântat pe to?i nepo?ii cu o zi înainte de a pleca.
C.G.: – Ce înseamn? pentru dumneavoastr? moartea?
C.A.: – Biblia nu folose?te pentru cre?tini cuvântul moarte, ci adormire. În limba greac?, cuvântul cimitir se nume?te dormitor. În Biblie, când a murit Laz?r, Mântuitorul a spus: „Laz?r, prietenul nostru, doarme”. Deci moartea este continuarea vie?ii, dar pe alt plan. În Epistola Apostolului Pavel c?tre Efeseni se spune: „De?teapt?-te tu care dormi, scoal?-te din mor?i ?i Hristos te va învia. Noi ne apropiem de s?rb?toarea Învierii; în sens spiritual, ea nu are loc decât pentru cei care cred în Domnul Iisus. Apostolul Pavel, la Romani, capitolul 7 spune c? „cine a murit de drept, a fost eliberat de p?cat”.
