Vorba arge?eanului Adrian Dragomir: „Grazie Juventus! Grazie Capitano!”

Nou? ani de zile au a?teptat bianco-nerri ca Juventus s? câ?tige un trofeu. Nou? sezoane grele pentru „B?trâna Doamn?” în care lacrimile suporterilor s-au transformat în zâmbete cu o rund? înainte de încheierea ostilit??ilor în Serie A. Juventus a ren?scut din propria-i cenu?? ?i a redevenit campioana de alt?-dat?. Dup? ?ase ani de la dezastrul „Calciopoli” când echipa a fost retrogradat? în Serie B „La Vecchia Signora” a reu?it s? readuc? fanilor o bucurie de nedescris. Dup? succesul cu 2-0 de la Cagliari, Juventus s-a reîncoronat drept Regina din inimile tuturor suporterilor. Rivala Internazionale a câ?tigat derby-ul cu Milan ?i i-a f?cut pe torinezi campioni cu o etap? înainte de finalul sezonului. Nici nu a mai contat succesul din ultima etap? de acas?, 3-1 cu Atalanta. A meritat a?teptarea am plâns, am zâmbit, am suferit, dar del Piero & company au fost fair-play cu fotbalul, cu ei în?i?i, dar ?i cu noi cei care nu am încetat nici m?car o clip? s? credem, ?i ne-au d?ruit tuturor un sezon de vis, în care Juve nu a cunoscut gustul amar al înfrângerii. Cu toate aceste, regretul cel mai mare este acela c? Il Capitano se va retrage de pe teren dar nu ?i din sufletele fanilor. D?ruirea de care a dat dovad? pe gazon la cei 37 de ani pe care îi are îl transform? într-o legend? vie ?i face ca desp?r?irea sa de fotbal s? lase un gol imens pentru suporteri. Cifrele sale sunt impresionante: 21 de trofee, de patru ori golgheterul campionatului, 319 goluri 794 de prezen?e, peste 53000 de minute jucate pentru Juventus ?i echipa na?ional?. A fost chiar ?i campion mondial cu Italia. De numele s?u se leag? inevitabil istoria contemporan? a juventinilor iar f?r? el echipa nu va mai fi cu siguran?? la fel. Cu toate acestea dragostea ?i pasiunea pe care C?pitanul a s?dit-o în sufletele suporterilor pentru culorile alb-negru nu va muri niciodat? ?i va fi purtat? din genera?ie în genera?ie ca pe o comoar? de nepre?uit. D?ruirea sa pe terenul de fotbal este un exemplu pentru genera?iile care vor urma. Ca o paralel?, cu Juventus putem pune în antitez? pe FC Arge? care a trecut printr-un „Calciopoli” autohton în urm? cu trei sezoane când echipa a fost, de asemenea, retrogradat? pentru erorile unui patron cu prea mult exces de zel care în încercarea sa de a readuce pe FC Arge? în top a umblat din ne?tiin?? ?i f?r? cap la arbitraje. Fiind mult prea mic pentru fotbalul românesc, acesta a c?zut prad? rechinilor din Liga I, iar emblema arge?enilor a fost târât? inevitabil în mocirla e?aloanelor inferioare. Dac? Juventus s-a vindecat, FC Arge? nu are în acest moment nicio perspectiv?. Cu actuala conducere, sub actualul patronat alb, ?i violetul din inimile suporterilor a fost p?tat de ru?ine. FC Arge? moare în fiecare zi câte pu?in ?i în acela?i ritm ?i pasiunea pu?inilor fani care se încumet? s? mai urce dealul de la stadionul p?r?ginit ce poart? numele marelui nostru Nicolae Dobrin. Fotbalul adev?rat s-a stins la Pite?ti o dat? cu nea Gicu, iar suporterii  sunt în agonie. Mai este timp, dar el nu este deloc band cu sportul rege din Arge?!