Deciziile recente ale Grupului Renault privind viitoarea generație a modelelor Dacia ridică semne de întrebare serioase cu privire la rolul pe termen lung al uzinei de la Mioveni în arhitectura industrială a grupului. Odată cu anunțul că viitoarea generație Sandero – inclusiv versiunea electrică – va fi produsă în Maroc, apare tot mai clar riscul ca fabrica din Argeș să își piardă treptat relevanța strategică în cadrul Renault Group.
Potrivit informațiilor confirmate de conducerea Renault Group Maroc, noua generație de modele Dacia Sandero, Jogger și Logan va fi lansată la sfârșitul lui 2027 sau începutul lui 2028, pe o platformă nouă a grupului, care va integra atât motorizări electrice, cât și hibride. Elementul esențial este că această tranziție tehnologică majoră pare să fie centrată industrial pe uzina din Tanger, nu pe cea din România.
Electrificarea Dacia, construită în afara României
Unul dintre cele mai importante semnale de schimbare este confirmarea faptului că Sandero electric – un model cu potențial strategic major pentru marca Dacia – va fi produs în Maroc. În paralel, actuala generație Sandero va primi deja o motorizare full-hybrid, dar și această tranziție tehnologică este coordonată tot din afara României.
Această repoziționare ridică o problemă esențială: România nu mai este centrul principal al transformării tehnologice a gamei Dacia, ci doar un participant într-un ecosistem industrial în care deciziile-cheie se mută treptat spre alte uzine ale grupului.
Capacitate mai mare, producție mai mare în Maroc
Uzina Renault din Tanger are în prezent o capacitate anuală de aproximativ 380.000 de vehicule, depășind uzina de la Mioveni, care are o capacitate de 350.000 de unități. Mai mult, în 2025, fabrica din Maroc a depășit pentru prima dată uzina din România în volum total de producție.
Această schimbare de ierarhie industrială nu este doar simbolică, ci are implicații directe asupra viitorului investițiilor, alocării de modele și, implicit, al locurilor de muncă și al dezvoltării tehnologice.
Mioveni, din „fabrică centrală” în rol secundar?
Uzina de la Mioveni a fost, timp de decenii, pilonul principal al producției Dacia și unul dintre simbolurile industriale ale României. Însă direcția actuală a Grupului Renault indică o redistribuire a rolurilor în interiorul rețelei globale de producție.
În acest context, riscul major nu este o închidere sau o reducere imediată a activității, ci o erodare treptată a relevanței strategice. Dacă modelele de nouă generație, în special cele electrice și hibride – considerate viitorul industriei auto – sunt dezvoltate și produse în altă parte, Mioveni riscă să rămână cu modele mature, cu valoare adăugată mai mică și marje de profit reduse.
Consecințe pe termen lung
Pe termen lung, această tendință poate însemna:
- pierderea rolului de hub tehnologic pentru electrificarea Dacia
- scăderea atractivității pentru investiții în cercetare și dezvoltare locală
- dependență de modele existente, fără acces direct la generațiile viitoare
- diminuarea influenței României în deciziile strategice ale Grupului Renault
Într-o industrie auto aflată într-o transformare accelerată spre electrificare, locul în care sunt dezvoltate și produse noile generații de vehicule devine esențial. Iar mutarea Sandero electric în Maroc este un semnal că această competiție internă între uzine a fost, cel puțin parțial, pierdută de România. Chiar dacă uzina de la Mioveni rămâne în continuare o unitate de producție importantă, direcția strategică a Grupului Renault sugerează o repoziționare clară a centrului de greutate industrial către Maroc. În lipsa unor noi proiecte majore alocate României, riscul este ca Mioveni să devină treptat un producător secundar într-un ecosistem în care viitorul electric al Daciei se construiește în altă parte.
