Pentru zeci de mii de tineri din România, începutul anului universitar nu mai înseamnă doar emoția primei zile de facultate, prietenii noi și speranța unui viitor mai bun. Înseamnă și grija zilei de mâine, calcule pentru chirie, mâncare și transport, burse reduse și perspectiva unui loc de muncă necesar pentru a putea continua studiile. Într-o țară care vorbește permanent despre importanța educației, aproape jumătate dintre studenți nu reușesc să finalizeze facultatea.
Anul universitar 2026–2027 începe sub semnul dificultăților financiare. Reducerea burselor, creșterea taxelor de studii și diminuarea facilităților pentru transport pun o presiune suplimentară asupra studenților și familiilor acestora.
Pentru tinerii proveniți din familii cu venituri modeste, situația este cu atât mai dificilă. Admiterea la facultate, care ar trebui să reprezinte începutul unui drum către o viață mai bună, poate deveni începutul unei lupte permanente pentru supraviețuire financiară.
Iar cifrele privind abandonul universitar arată cât de serioasă este problema.
Cât costă, de fapt, visul de a deveni absolvent?
Cheltuielile lunare minime ale unui student pot ajunge la aproximativ 2.500 de lei. Numai închirierea unei garsoniere presupune un cost de cel puțin 250 de euro, la care se adaugă utilitățile, alimentele, transportul, materialele de studiu și celelalte necesități.
Pentru o familie care are venituri apropiate de salariul minim, susținerea unui copil la facultate într-un alt oraș poate reprezenta un efort financiar considerabil.
În aceste condiții, tot mai mulți tineri sunt nevoiți să își caute un loc de muncă în paralel cu studiile. Orele care ar trebui dedicate cursurilor, laboratoarelor sau pregătirii examenelor ajung să fie împărțite cu programul de lucru.
Iar atunci când banii nu mai ajung, facultatea riscă să devină prima cheltuială la care se renunță.
Situația este agravată de reducerea sprijinului financiar acordat studenților, într-o perioadă în care costurile vieții continuă să pună presiune asupra bugetelor personale.
De la visul unei cariere la munca pe șantier pentru a plăti facultatea
Poveștile studenților aflați la început de drum ilustrează dificultățile cu care se confruntă noua generație.
Emanuel, Cătălin și Viorel, trei foști colegi de liceu din Târgu Jiu, au venit la Universitatea Politehnica din București cu speranța că studiile le vor oferi șansa unei cariere.
Emanuel își dorește să participe la un program de internship și să beneficieze de o experiență internațională prin Erasmus.
Viorel privește facultatea atât ca pe o oportunitate profesională, cât și ca pe una de dezvoltare personală. Este însă conștient că, dacă resursele financiare nu îi vor permite să se întrețină, va trebui să muncească, inclusiv pe șantier.
Sunt exemple ale unei generații care își dorește să învețe, dar care trebuie să găsească singură soluții pentru a-și putea permite educația.
Rectorul Politehnicii București: un nou an al frustrărilor
Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica din București, atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă sistemul universitar.
Acesta descrie începutul noului an academic drept al doilea an al frustrărilor, criticând reducerea bugetului destinat învățământului.
În opinia sa, diminuarea resurselor financiare riscă să afecteze grav viitorul educației din România.
Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât universitățile trebuie să pregătească specialiști într-o economie în care tehnologia, cercetarea și competențele profesionale devin din ce în ce mai importante.
Există însă și evoluții pozitive. Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești a înregistrat o creștere de 15% a numărului de studenți la începutul noului an universitar.
Interesul pentru studiile superioare există. Marea problemă rămâne însă capacitatea sistemului de a-i ajuta pe tineri să ajungă până la absolvire.
Cifre dureroase: aproape jumătate dintre studenți nu finalizează facultatea
Un studiu realizat pe baza informațiilor din Registrul Matricol Unic indică o rată a abandonului universitar de 48,65% în ciclul de licență.
În cazul programelor de studii cu durata de trei ani, procentul depășește 49%, iar pentru cele de patru ani trece de 50%.
Mai îngrijorător este faptul că aproape 44% dintre studenții care nu reușesc să își finalizeze studiile abandonează facultatea încă din primul an.
Aceste cifre arată amploarea fenomenului, deși abandonul universitar nu poate fi atribuit exclusiv dificultăților financiare. Alegerea nepotrivită a specializării, problemele personale, dificultățile academice și integrarea pe piața muncii pot contribui, de asemenea, la renunțarea la studii.
Totuși, reducerea burselor și creșterea cheltuielilor riscă să accentueze vulnerabilitatea studenților care provin din familii cu venituri reduse.
România are nevoie de specialiști, dar câți tineri își mai permit să devină specialiști?
În timp ce universitățile organizează festivități de deschidere, iar reprezentanții autorităților vorbesc despre importanța educației, pentru numeroși studenți realitatea începe după încheierea discursurilor oficiale.
Atunci când trebuie plătită chiria. Când trebuie cumpărate alimentele. Când banii primiți de acasă nu mai ajung și când un loc de muncă devine mai important decât participarea la cursuri.
Pentru unii, soluția va fi să muncească și să învețe în același timp. Pentru alții, să amâne studiile. Iar pentru cei care nu vor găsi nicio soluție, renunțarea la facultate poate deveni inevitabilă.
România discută frecvent despre deficitul de specialiști și despre plecarea tinerilor în străinătate. Însă, înainte de a-i convinge pe absolvenți să rămână în țară, există o problemă fundamentală: sprijinirea celor care încearcă să devină absolvenți.
Dincolo de statistici, fiecare student care renunță la facultate reprezintă un parcurs educațional întrerupt și, uneori, un viitor profesional schimbat definitiv. Iar pentru o țară care are nevoie de oameni pregătiți, abandonul universitar nu ar trebui să fie doar o cifră într-un raport.
