Facultatea de Educație Fizică și Sport a fost gazda unei conferințe de presă care a avut că temă ,, Femeia in sport – modele sociale’’, fiind susținută de Alina Dumitru prima campioană olimpică a judo-ului românesc , alături de campioană, au luat loc rectorul Universtităţii Piteşti, Ionel Didea, care a mărturisit că se simte mic între atâtea nume mari din sport, Liliana Mihăilescu, decanul FEFS, Paul Mihăilă, prodecan FEFS, şi Emilian Rabilu, unul dintre antrenorii coordonatori ai lotului naţional de judo. În „tribună”, pe primul rând, pitit printre studenţi, a luat loc, cuminte, şi antrenorul de numele căruia se leagă destinul în judoul mondial al Alinei Dumitru: Corneliu Pălărie, omul care a a avut ochi pentru a descoperi talentul sportivei în urmă cu câţiva ani. „ În 1998, am insistat să facă parte din lotul naţional Alina Dumitru, pentru participarea la Europene. Am motivat că este de zece ori mai bună decât cea pe care am lăsat-o acasă, Olimpia Ianc. Răspunsul venit de sus a fost:„o să plăteşti pentru asta”. Şi… am plătit. N-am luat nicio medalie la Europene şi imediat lotul naţional de judo a fost mutat de la Piteşti, la Cluj.”, povesteşte Corneliu Pălărie.
La Pitești îmi revăd profesorii și antrenorii
Piteştiul rămâne punctul de referinţă al carierei Alinei Dumitru. „Vin cu drag la Piteşti pentru a-mi redevea profesorii şi antrenorii. Pot spune că la Piteşti mă simt ca acasă. Înseamnă foarte mult pentru începuturile mele în marea performanţă”.Liliana Mihăilescu, decan FEFS Piteşti: „Alina Dumitru este un model real, în contextul în care , din păcate, astăzi, nu se mai promovează adevăratele valori”.Pentru că după ce a fost ochită de profesorul Pălărie, fetiţa care la vârsta de 12 ani a intrat pentru prima dată într-o sală de judo, pentru a-şi învinge orice sensibilitate şi orice teamă, a devenit peste ani prima sportivă din judoul românesc medaliată la Jocurile Olimpice. „ La 12 ani, când am început să practic acest sport eram o fată sensibilă, firavă şi bolnăvicioasă. Nimeni nu-mi dădea nicio şansă, cu excepţia părinţilor mei care m-au susţinut tot timpul. Recunosc, a fost greu la început. Am strâns din dinţi însă şi am continuat. Prima medalie a fost de argint, la un campionat naţional. Apoi am ajuns la lotul naţional, în 1998, iar la primul campionat european am reuşit să câştig două meciuri. Eram cea mai mică din lot şi lipsită de experienţă internaţională.”, spune Alina Dumitru.
