Firmele din România intră într-o perioadă în care controalele fiscale devin tot mai sofisticate. ANAF folosește tot mai multe date pentru a identifica diferențe între veniturile declarate de contribuabili și nivelurile considerate normale pentru domeniul și zona în care aceștia își desfășoară activitatea.
În anumite situații, inspectorii fiscali pot ajunge la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare, după ce estimează că veniturile reale ale unei firme au fost mai mari decât cele declarate.
Potrivit unei analize prezentate de Economica.net, citând-o pe avocata fiscală Luisiana Dobrinescu, una dintre abordările întâlnite în controalele fiscale recente este ceea ce este descris drept „recalcularea” cifrei de afaceri.
Cum ajunge ANAF să suspecteze că o firmă declară prea puțin
Fiscul dispune de volume tot mai mari de informații despre activitatea economică a contribuabililor. Datele pot fi analizate în funcție de industrie, localitate, județ sau profilul companiei.
De exemplu, dacă veniturile declarate de o firmă sunt mult sub nivelurile întâlnite în cazul unor companii comparabile din aceeași zonă și din același domeniu, diferența poate reprezenta un indicator de risc fiscal.
Însă simpla comparație statistică nu ar trebui să fie suficientă, susține specialistul citat.
O firmă poate avea rezultate mai slabe decât media din industrie din motive perfect legitime: poate lucra mai puțin, poate avea costuri mai mari, poate fi afectată de scăderea cererii sau poate trece printr-o perioadă dificilă.
ANAF trebuie să țină cont de realitatea economică
Una dintre problemele importante este tocmai diferența dintre o companie care înregistrează venituri mai mici din motive obiective și una care își ascunde o parte dintre încasări.
În ultimii ani, anumite sectoare au fost afectate puternic de scăderea puterii de cumpărare.
Serviciile HoReCa și cele de înfrumusețare sunt exemple de domenii în care consumul poate varia semnificativ în funcție de situația economică.
În același timp, segmentul premium poate avea o evoluție diferită.
Potrivit analizei citate, serviciile de lux, anumite servicii de rejuvenare și modelare corporală, precum și piața produselor și serviciilor premium pot înregistra creșteri chiar și într-o perioadă în care consumul general este afectat.
Nu orice diferență față de media industriei înseamnă fraudă
Unul dintre cele mai importante aspecte pentru firme este că o cifră de afaceri mai mică decât media industriei nu reprezintă, în sine, dovada unei fraude.
Inspectorii fiscali trebuie să analizeze situația concretă a contribuabilului și să stabilească dacă diferențele identificate au o explicație economică reală.
Pot exista perioade în care un antreprenor își reduce activitatea, își schimbă domeniul de interes, ia o pauză sau este afectat de factori externi.
În astfel de situații, scăderea veniturilor nu înseamnă automat că încasările au fost ascunse.
Problema apare atunci când autoritățile identifică indicii că veniturile au fost disimulate sau nefiscalizate.
Atenție și la firmele împărțite artificial
Un alt caz care poate atrage atenția Fiscului este fragmentarea artificială a activității.
De-a lungul timpului au existat situații în care mai multe firme cu aceeași activitate, aceiași asociați sau administratori și chiar același punct de lucru au fost utilizate pentru a evita depășirea anumitor plafoane fiscale.
Dacă o asemenea structură nu are o justificare economică reală, ea poate deveni un argument pentru stabilirea unor obligații fiscale suplimentare.
Cu alte cuvinte, inspectorii nu se uită doar la existența formală a mai multor societăți, ci pot analiza și realitatea economică din spatele acestora.
Și profitul poate fi analizat de ANAF
Verificările nu se opresc neapărat la cifra de afaceri.
Profitabilitatea unei companii poate deveni, la rândul ei, un indicator analizat de inspectori.
Aici lucrurile devin însă mai complicate, deoarece profitul depinde nu doar de venituri, ci și de costuri.
Creșterea prețurilor la materii prime, energie, carburanți, chirii sau alte cheltuieli poate reduce semnificativ marja unei firme.
De aceea, comparația cu alte companii trebuie făcută ținând cont de specificul activității și de contextul economic.
Ce urmărește, de fapt, ANAF
Scopul verificărilor este identificarea situațiilor în care contribuabilii nu își fiscalizează toate veniturile și restabilirea unei concurențe corecte între firme.
Problema apare atunci când analiza statistică este transformată într-o concluzie automată.
Un contribuabil care are venituri sub media industriei nu este neapărat un contribuabil care fraudează statul.
În schimb, dacă există dovezi că anumite încasări au fost ascunse, fragmentate artificial sau nu au fost fiscalizate, ANAF poate stabili diferențe de obligații fiscale, inclusiv pentru perioade anterioare, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.
Firmele trebuie să fie pregătite pentru controale tot mai bazate pe date
Mesajul pentru antreprenori este unul important: datele declarate trebuie să poată fi susținute prin documente și prin realitatea economică a afacerii.
Diferențele față de media unei industrii pot genera un risc fiscal, dar ele trebuie explicate atunci când există motive obiective.
În același timp, firmele care își fiscalizează corect veniturile nu ar trebui să fie tratate ca suspecte doar pentru că au performanțe diferite de cele ale concurenților.
Așa cum avertizează specialistul citat de Economica.net, eficiența controalelor fiscale depinde nu doar de capacitatea ANAF de a colecta și corela date, ci și de modul în care inspectorii interpretează aceste informații și de înțelegerea contextului economic concret în care funcționează fiecare contribuabil.
Pentru companii, concluzia este simplă: un control fiscal poate porni astăzi nu doar de la ceea ce apare în declarații, ci și de la modul în care aceste cifre se compară cu un volum tot mai mare de date despre piață.
