Prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, a lansat critici dure la adresa Administrației Prezidențiale, după semnarea unui contract de lobby în Statele Unite în valoare de 565.000 de dolari pe lună. În opinia sa, această decizie ar reprezenta dovada unui eșec major de politică externă și a unei pierderi de credibilitate internațională a României.
„România își cumpără influența”
Dungaciu susține că plata unor sume atât de mari pentru servicii de lobby ar arăta că statul român încearcă să își „cumpere credibilitatea externă”, în loc să o construiască prin diplomație coerentă.
El afirmă că situația actuală este rezultatul unui an de „eșecuri” în politica externă, care ar fi dus la nevoia de a apela la firme de lobby pentru a consolida relațiile cu Washingtonul.
Critici la adresa diplomației românești
Liderul AUR a mers mai departe cu atacurile, susținând că instituțiile diplomatice ale României nu și-ar fi îndeplinit rolul. În acest context, el a afirmat că ar fi necesară o restructurare profundă a Ministerului de Externe și a rețelei diplomatice.
Potrivit acestuia, lipsa de rezultate concrete în relația cu Statele Unite ar demonstra o incapacitate instituțională de a reprezenta eficient interesele României în plan extern.
Riscuri de imagine în relația cu SUA și UE
Dungaciu avertizează că România riscă să piardă încrederea atât a partenerilor americani, cât și a celor europeni. În viziunea sa, schimbările de poziționare politică și utilizarea contractelor de lobby ar putea transmite imaginea unei politici externe instabile și imprevizibile.
El susține că, în acest context, atât Statele Unite, cât și Germania și alte state europene ar putea privi cu neîncredere actuala direcție diplomatică a României.
Miza politică a contractului
Prim-vicepreședintele AUR afirmă că miza reală a contractului de lobby ar fi încercarea de a gestiona efectele interne ale unor decizii politice controversate și de a stabiliza imaginea externă a României.
În opinia sa, apelarea la firme de lobby ar indica o criză de legitimitate și o dificultate în gestionarea relațiilor internaționale prin canale diplomatice tradiționale.
În final, Dan Dungaciu susține că România riscă să ajungă într-o poziție dificilă pe plan internațional, fără sprijin solid nici din partea Statelor Unite, nici a Uniunii Europene, din cauza unei politici externe incoerente.
El afirmă că această situație ar reflecta o pierdere a direcției strategice și o slăbire a credibilității externe a statului român.
