În sfârșit, o știre din România face înconjurul lumii: un urs s-a plimbat câteva ore printrun mare oraș al țării și, în final, a fost împușcat!
Departe de a fi un fapt divers, această știre dezvăluie deopotrivă haosul din administrația locală, lipsa de educație a cetățenilor și, mai ales, degradarea instituțiilor statului român. Nu vreau să dramatizez sau să exagerez implicațiile acestei întâmplări, dar ele vin într-un context în care responsabilitățile sunt mult mai mari, iar consecințele pe termen lung par a fi sumbre. Mai întâi, fenomenul „urșilor-gunoieri” nu e nou.
Dar el a luat o amploare deosebită la sfârșitul anilor 1990, atunci când în România a început jefuirea pădurilor. Despăduririle masive au condus la dezechilibre ecologice care s-au amplificat exponențial în timp. Carnivorele și omnivorele mari, aflate la capătul lanțului trofic, au rămas fără surse de hrană și s-au îndreptat spre periferiile satelor sau orașelor. Frecvența cu care aceste animale mari au fost observate lângă sau chiar în localități a condus la distorsionarea statisticilor și la creșterea cotei de exemplare din specii protejate permise pentru vânătoare. Într-o țară în care aplicarea legilor e aleatorie, au venit mulți străini care, pentru sume modice, puteau vâna fără grijă urși, lupi, mistreți, etc.
Opiniei publice i s-a pus în față gogoașa cu banii pe care îi încasează statul de la vânători. Aceste sume au fost însă infime față de valoarea reală a vânatului. Iată cum, dintr-o dată, două resurese strategice ale României, pădurile și fondul cinegetic, au căzut pradă unui jaf care continuă și astăzi! Nu mai departe decât acum două săptămâni, doamna ministră a Mediului a semnat „ca primarul” o hârtie prin care se dădea undă verde pentru vânarea a peste 1000 de exemplare din specii de vânat protejate.
Ordinul a fost retras doar pentru că s-a sesizat presa! Revenind la bietul animal ucis ieri, constatăm că autoritățile locale au acționat haotic și sălbatic, mai rău decât niște ciobani de la o stâna din Evul mediu! Bâlbâite și împiedicate, poliția și jandarmeria au acuzat „lipsa unei proceduri unitare”. Declarațiile oficialilor se bat cap în cap: ba ca tranchilizantele nu și-au atins ținta, ba că nu au avut efect. Adevărul este că nu procedurile au lipsit, ci inteligența. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul puiului de urs ar fi fost un terorist inteligent și antrenat? Nu în ultimul rând, din imaginile difuzate se observă că situația a fost agravată de panica populației. Știu că e ușor să vorbești din fotoliul de acasă, dar rolul poliției ar fi fost tocmai acela de a îndepărta populația și de a o calma. În răstimpul celor câteva ore (nu minute, ci ore!) se puteau evacua persoanele, iar animalul putea fi izolat într-un loc în care să fie capturat fără probleme.
Acest incident s-a desfășurat într-un oraș în care primar a fost actualul președinte al țării, într-o țară în care premierul este inginer agronom și în mijlocul unui popor care pretinde că e frate cu codrul! Pe scurt, incidentul arată cât de mult s-au degradat instituțiile, dar și sensibilitatea sau solidaritatea din România. Știrea care a făcut înconjurul lumii sugerează că suntem o națiune de sălbatici, în care urșii nu sunt acceptați decât pe cutiile de bere. Acum, în ceasul al doisprezecelea, trebuie să devenim conștienți că avem datoria de a pune lucrurile la locul lor: pădurile acolo unde au fost, animalele sălbatice în mediul lor natural, educația în mințile și sufletele oamenilor, iar organizarea și responsabilitatea, în instituții.
Europarlamentar Laurențiu Rebega, Vicepreședinte al Grupului Europa Națiunilor și a Libertății
