În urmă cu ceva timp vă prezentam povestea Irinei, adolescenta găsită leșinată în locuința unde stătea cu chirie și care aproape că nici nu a fost luată în seamă în momentul în care a ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Pitești. Situația de atunci, absolut revoltătoare, l-a avut în prim plan pe doctorul Gheorghe Frățoaica, supranumit, ca o ironie a sorții, „Bebe”, un om care, pentru foarte mulți pacienți, a dovedit în repetate rânduri că numai doctor nu poate fi considerat.
Situația de față îl are, din nou, în atenție, pe purtătorul de halat medical în cazul căruia se pare că funcționează „legea” lui „Ce vrei, mă’?”, a lui „Ieși afară!” sau, de ce nu, chiar și a bruscării fizice.
Dar să revenim asupra a ceea ce s-a întâmplat, mai exact, de data aceasta.
Trista poveste petrecută recent la Secția UPU a Spitalului din Pitești aduce în prim plan situația prin care a trecut piteșteanul Iancu Crișan diagnosticat cu cancer în urmă cu cinci ani.
După cum bine știm, un astfel de diagnostic, indiferent de stadiu, implică tratamente costisitoare, operații, controale postoperatorii, regimuri speciale și nu numai, bolnavii sperând, uneori până în ultima clipă, că li se va ameliora starea de sănătate măcar pentru o perioadă.
Speranțe și iar speranțe…
În cazul piteșteanului Iancu Crișan, situația a stat în felul următor: în data de 18 octombrie, la orele dimineții, acesta acuza stări de rău, ceea ce l-a determinat, după o consultare cu fiica și soția sa, să apeleze Serviciul 112.
Având asupra sa toate documentele care atestă boala de care suferă, bărbatul le-a spus celor din echipajul medical de pe Ambulanţă care este starea lui de sănătate, aceștia din urmă luând hotărârea de a-l duce la Urgențe.
Totul a părut în regulă până în momentul în care a ajuns la spital. Acolo a început chinul, omul fiind pur și simplu lăsat în voia sorții, pe un pat, fără a i se administra măcar un calmant sau a fi întrebat de starea de sănătate.
(În așa condiții, deși poate mai ai de trăit și se mai poate face ceva, din păcate cam riști să mori cu zile. Trist dar adevărat!)
Cu „vorba cea dulce care mult aduce”, cam rar dacă pacientul are „norocul” să nimerească pe tura doctorului Gheorghe Frățoaica. După cum vă spuneam și în articolul trecut, „Ce vrei, mă’?”, l-a cam înlocuit pe „Ce te doare?”.
Ca o scurtă paranteză: o astfel de atitudine ar cam fi cazul să le dea de gândit celor din conducerea județului, mai ales că unii dintre aceștia au îmbrăcat și halatul alb și au depus un jurământ.
Revoltați pe situație, apropiații pacientului au întrebat de ce nu îl trimit pe acesta la Oncologie, la Spitalul Nicolae Bălcescu. Drept răspuns, Frățoaica a spus că nu este nevoie de un astfel de transfer și că i s-a cam luat de boli „inventate”.
Și ca reacția doctorului să fie până la capăt „ca la carte”, acesta a și bruscat-o pe fiica pacientului.
Mai jos citiți și povestea relatată chiar de Laura, fiica lui Iancu Crișan, poveste care a devenit virală pe rețelele de socializare:
„Tatăl meu a stat aproape toată ziua fără să i se administreze vreun tratament. A ajuns la Judeţean pe la ora 9 si un pic de dimineața şi a stat fără să i se facă perfuzii sau altceva. Până la 16,00, când am terminat munca şi m-am dus la spital, tata nu mâncase nimic. Domnul Frătoaica nici n-a vrut să stea de vorbă cu mine, spunând că n-am studii de specialitate. Bun, n-am studii, dar de ce nu-l trimite la secţia de Oncologie? Vreau să vă spun că medicul m-a şi împins, m-a strâns de umăr! Am fost şocată, am stat 15 ani în Germania, dar n-am văzut aşa ceva. Este foarte grav ce se întâmplă, este strigător la cer că astfel de oameni au grijă de sănătatea noastră! Nu-mi imaginam că un om care are deja metastaze poate să fie umilit în asemenea hal! În fine, am vorbit la Spitalul Bălcescu, am crezut că-l duc pe tata cu maşina personală ca să-l interneze, însă cei de acolo ne-au spus că nu-l pot interna fără trimitere de la UPU. Mi-au vorbit frumos, mi-au explicat că asta e procedura. Chiar n-am ce să le reproşez! Oricum, în fişă era trecut un alt diagnostic, care nu era de competenţa celor de la Oncologie”.
Simo Crişan: „Imposibil..de fapt este foarte posibil ca tatăl meu să stea aici de la 9 de dimineața sa astepte sa fie trimis La Spitalul Nicolae Bălcescu ..adică la nici 10 km…Si asta doar pentru că Medicul de gardă ..un nebun care numai întreg la minte nu poate fi ..nu dă un banal de telefon acolo…Cand l-am întrebat de ce îl ține pe tata cu durerile astea încă în Judetean, răspunsul lui a fost acela că TATĂL NU ARE NICI O DURERE , NUMAI REINVENTAȚI BOLI..NU ESTE O URGENȚĂ!!!! Sunt mai mâhnită cum nu am fost vreodată … Rahatul de medic care încă se plimbă și care nici nu a telefonat până acum la Oncologie Se numeste Frățoaica. Și tatăl meu, cu cancer si metastaze, încă este într-o cameră din holul spitalului
Vă rog să distribuiți!!!”
În condițiile în care oricine dintre noi poate avea neșansa de a fi pus într-o astfel de situație, iar în spitale există, din nefericire, și simple umerașe de agățat halatul, nu numai doctori în adevăratul sens al cuvântului, întrebarea este: CE ÎNCREDERE NE MAI POATE INSPIRA SISTEMUL DE SĂNĂTATE?
