Magiunul de Topoloveni, caşcavalul de Rucăr, ţuica de Piteşti sunt doar câteva dintre brand-urile locale, cunoscute atât pe plan naţional, cât şi internaţional. O parte dintre aceste brand-uri au fost recunoscute, oficial, ca denumire şi reţetă în Uniunea Europeană, în timp ce altele aşteaptă, încă, recunoaşterea oficială. Dincolo de gustur original, aceste produse sunt adevăraţi ambasadori pentru zona noastră, fără să vorbim de avantajele economice ale producătorilor şi de pătrunderea pe noi pieţe. Din păcate, foarte mulţi dintre retail-erii prezenţi pe piaţa românească (adică hipermarketurile) fac în aşa fel încât aceste produse să fie foarte greu accesibile chiar consumatorilor autohtoni. În primul rând, hipermarketurile străine prezente la noi cer producătorilor autohtoni taxe de raft extrem de mari, iar în al doilea rând, expunerea acestor produse lasă mult de dorit.
Bombardaţi cu junk-food
Prin Junk-food se înţelege mâncarea ieftină, de proastă calitate şi săracă în elemente nutriţionale importante. La toate hipermarketurile, şi nu numai, acest tip de mâncare este prezent la toate standurile, fie că este vorba de alimente neprelucrate (cartofi, mere, etc.) fie conserve, mezeluri, sucuri. De menţionat ar fi că junk-food-ul este, de obicei, adus din importuri şi dat fiind că este foarte accesibil ca preţ, cumpărătorii nu întârzie să apară. În tot acest timp, însă, producătorii români sunt obligaţi să achite hipermarketurilor taxe de miliarde de lei anual, pentru a-şi putea vinde produsele în marile lanţuri de magazine.
Un asemenea caz ne-a fost prezentat, zilele trecute, chiar de către responsabila de marketing a firmei care produce deja celebrul magiun de Topoloveni. Anual, firma argeşeană este obligată să achite hipermarketului Carrefour 10 miliarde de lei, ca taxă de raft, ceea ce face din produsul românesc unul destul de scump la acest retailer. ,,În plus, noi trebuie să facem mereu pe poliţiştii şi să ne ducem la Carrefour să le spunem să ne aşeze pe raft produsul aşa cum ar trebui. În plus, atât Carrefour, cât şi alte lanţuri de magazine, ne cer să scădem calitatea, să scădem gramajul, pentru a ne încadra în anumite preţuri. În tot acest timp, produsele ,,agreate” de către retailer, foarte ieftine şi de proastă calitate, au promovare ca la carte,” ne-a mărturisit Adina Sava, reprezentant al firmei care produce magiunul de Topoloveni.
Nicio şansă pentru producătorii autohtoni de legume şi fructe
Producătorii locali de legume şi fructe au şanse mai mari să-şi vândă produsele la export, decât marilor lanţuri de hipermarketuri de pe piaţa românească. Motivele ar fi două: hipermarketurile cer producătorilor să livreze, constant, cantităţi uriaşe de produse, la aceeaşi calitate, lucru foarte greu, ţinând cont că majoritatea producătorilor sunt mici şi mijlocii. În plus, activitatea în horticultură este una sezonieră, iar livrarea unor produse, în decurs de un an, la acelaşi preţ şi calitate este aproape imposibilă. Un alt motiv pentru care producătorii românu nu sunt acceptaţi la hipermarketuri este lesne de dedus: retailerii au tot interesul să-şi promoveze produsele din ţările lor de origine, nu să sprijine agricultura autohtonă.
