Nu știm, cu certitudine, dacă sărăcia „prostește” sau dacă unii oameni sunt săraci (și) din cauza faptului că sunt proști. Ce știm însă este că, în rândurile următoare, veți afla lucruri care sfidează nu doar bunul-simț, ci și logica elementară. Locul desfășurării evenimentelor: comuna Popești, județul Argeș, la granița cu Teleormanul — un spațiu unde realitatea pare uneori să fie scrisă cu pixul ud pe hârtie subțire. Fără pretenția talentului literar al lui Marin Preda, încercăm să redăm câteva nereguli amestecate cu suficientă „inovație administrativă” cât să ridice sprâncenele oricui. Acesta este un pamflet și, în mod normal, ar trebui să nu supere pe nimeni. Poate doar pe cei din poveste — dacă, bineînțeles, se vor recunoaște.
Primarul, un fost barbugiu, și dilemele administrative ale priorităților locale
Despre primarul localității, Cornel Trîncă-foto (de la PSD, evident, după cum știe toată lumea că „întâmplarea” politică are memoria scurtă), ArgesPlus a mai scris încă de pe vremea când era doar candidat. Oamenii din sat au povestit, nu o dată, că edilul ar folosi, după caz, logistica și terenurile primăriei în moduri cel puțin creative. Dar aceste lucruri, deja vehiculate, nu le mai reluăm — ar însemna să servim aceeași ciorbă reîncălzită. Întrebarea interesantă vine însă după instalarea în funcție: ce faci când comuna are drumuri neasfaltate și canalizare lipsă? Evident, nu te grăbești cu infrastructura, ci cu organizarea internă.Așa a apărut, potrivit informațiilor din localitate, un consilier personal — desigur, un apropiat de încredere. Salariul? În jur de 4.500 de lei net lunar, la care se mai adaugă încă 3.000–4.000 de lei contribuții și taxe.
Criză economică? Strânsul curelei? Desigur, dar aparent doar pentru contribuabili și mediul privat. În administrația locală, lucrurile par să aibă o altă logică, una mai… aerisită. Iar dacă vă imaginați că acest consilier ar veni cu proiecte europene, strategii de dezvoltare sau idei culturale, realitatea administrativă are uneori un simț al umorului mai special: potrivit acelorași surse locale, activitatea sa ar include și colaborări prin firme apropiate pentru diverse lucrări de întreținere, precum cositul ierbii — activitate esențială, desigur, pentru progresul comunității.
În acest context, în perioada recentă a disponibilizărilor, șoferul de excavator al primăriei a fost concediat, deși mai avea doar un an până la pensionare. O decizie care ridică, inevitabil, întrebarea: dacă ai de ales între un excavatorist și un consilier personal „multifuncțional”, cine e cu adevărat indispensabil?
Puț fără autorizație, dar cu ambiții de fântână arteziană
Trebuie spus, de la bun început, că localitatea Popești dispune totuși de o rețea de apă potabilă relativ funcțională, moștenită din administrațiile anterioare. Problema, spun localnicii, este că încasările pentru apă abia ating 30%, lucru care în campania electorală l-a ajutat pe primar. De altfel, acesta se ducea din casă în casă, încasa o treime din valoarea facturii, prelua apometrele, promișându-le oamenilor că diferența va fi suportată de către primărie. Restul… rămâne un mister administrativ sau, poate, o formă locală de solidaritate. În acest context, la propunerea consilierului personal (surprinzător sau nu), primarul Trîncă ar fi decis realizarea unui puț de adâncime, de aproximativ 105 metri, care, în teorie, urma să fie o fântână arteziană. Pentru claritate: fântâna arteziană este acel tip de puț din care apa ar trebui să țâșnească singură la suprafață, datorită presiunii naturale din acvifer. Fără pompe, fără intervenții, fără „tehnologie suplimentară”. Numai că, vorba unui clasic în viață, „ghinion”: apa nu a fost deloc impresionată de scenariul tehnic și a refuzat să țâșnească spectaculos. Așa că soluția a fost una modernă și pragmatică — s-a montat o pompă.
Toate bune și frumoase, doar că apare detaliul birocratic: lipsa autorizației de la Apele Române pentru un puț cu pompă și, în plus, lipsa avizului de la Consiliul Județean Argeș, întrucât lucrarea este amplasată pe marginea unui drum județean. Costul total? Aproximativ o jumătate de miliard de lei vechi. O investiție care, în contextul unei rețele de apă deja existente, ridică inevitabil întrebarea dacă nu cumva s-a reinventat roata… dar în variantă subterană. Și, ca bonus local, aceiași cetățeni „cârcotași” susțin că aproximativ jumătate dintre gospodării nu ar avea actele în regulă. Dar aceasta, desigur, este doar o altă piesă din puzzle-ul administrativ.
Curtea de Conturi și capitolul „surprize contabile”
La începutul acestui an, în presa locală au apărut informații privind nereguli descoperite de Curtea de Conturi la Primăria Popești. Printre acestea, se numără sporuri încasate ilegal de secretara instituției, însumând 64.231 lei la finalul anului 2025. Inspectorii au dispus recuperarea sumelor. Nu este, potrivit acelorași surse, o premieră pentru secretară. Sursele noastre menționează și extinderi „creative” de proprietate, precum garduri mutate discret peste limitele terenului aparținând Consiliului Județean. Doar așa, vreo doi metri! De asemenea, consilierii locali ar fi fost obligați să returneze indemnizații primite în condițiile în care documentele ședințelor nu au fost întocmite corespunzător — un detaliu birocratic, desigur, dar cu impact financiar. Contabila instituției ar fi fost, la rândul său, obligată să restituie peste 30.000 de lei pentru plăți considerate nelegale. Tot Curtea de Conturi ar fi identificat și situații în care o angajată de la Registrul Agricol ar trebui să primească sume restante, în jur de 500 de lei lunar. În acest tablou administrativ, fiecare instituție pare să aibă propria interpretare a conceptului de „corectitudine financiară”.
Final deschis, ca într-o poveste fără sfârșit
În zilele următoare, vom reveni și cu alte episoade din serialul administrativ Popești: despre utilizarea resurselor primăriei, despre terenuri cu statut fluid și despre modul în care granița dintre public și privat devine uneori… o chestiune de perspectivă. Apropo, se pare că și o bucată de teren folosită de soția primarului, aflată în domeniul public, încă „refuză” să intre în circuitul cadastral. O altă mică enigmă locală.
Va urma!
