După patru ani de proces și 20 de amânări, fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu – celebrul „Mitralieră” – a fost achitat de instanță în dosarulul în care DNA îl acuza că și-a inventat rolul de revoluționar cu acte în regulă. Verdictul judecătorilor sună aproape kafkian: Revoluția a fost prea mare, mulțimea prea numeroasă, iar nimeni nu poate demonstra cu certitudine că Rădulescu nu a fost acolo. Așadar, când nimeni nu te-a văzut dar nici nu poate dovedi că ai lipsit, dubiul lucrează în favoarea ta.
DNA-ul îl acuza pe fostul parlamentar că a obținut ilegal titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu rol determinant”, bazându-se pe două declarații olografe din 2015 și 2016 care ar fi fost, să zicem, creative. Procurorii susțineau că Rădulescu nu a participat efectiv la manifestațiile din Timișoara și București între 16 și 21 decembrie 1989, dar a primit totuși titlul prin decret prezidențial și o indemnizație lunară de 2.020 lei. Încasată timp de aproape șapte ani, suma totală a ajuns la peste 165.000 de lei. Nu e rău pentru cineva care poate că nici n-a fost în stradă.
Apărarea l-a adus la bară pe trei martori. Doi dintre ei? Fratele și sora fostului deputat. Al treilea? Un revoluționar căruia, în mod ironic, i s-a retras între timp titlul de luptător cu rol determinant. Tudorin Burlacu a declarat că l-a văzut pe Rădulescu la Timișoara pe 20 decembrie 1989, după-amiază, că au mers împreună la Operă, că au citit declarația Frontului Democrat Român și că apoi Rădulescu a plecat spre București, „trecând pe la părinți”. A auzit că ar fi fost și în fața casei pastorului Laszlo Tokes, dar nu poate confirma. Adică, o vagă zvonistică revoluționară.
Fratele, Corneliu Rădulescu, confirmă și el participarea, dar recunoaște că nu au stat în același grup. L-a văzut la Operă, la Comitetul de Partid, prin străzi. Ziua exactă a plecării din Timișoara? Nu e sigur, dar „sigur a fost înainte de 22 decembrie”. Sora, Mirela Rădulescu, completează tabloul cu un apel telefonic din Timișoara în plină revoltă și o vizită nocturnă în București în noaptea de 20 spre 21 decembrie.
DNA a încercat să demonstreze că toată povestea e cusută cu ață albă, invocând relația de rudenie între martori. Instanța a respins argumentul sec: faptul că sunt frate și soră nu înseamnă automat că mint. Judecătorii au subliniat că declarațiile acestora sunt probe indirecte, care trebuie analizate în ansamblul probator. Chiar dacă nu sunt perfecte, nici nu sunt suficient de proaste încât să fie ignorate.
Punctul-cheie al achitării? Amploarea Revoluției. Zeci de mii de oameni, manifestații simultane, grupuri diferite, haos generalizat. În acest context, Curtea reține că niciun martor nu poate afirma cu certitudine că Rădulescu nu a fost prezent. Chiar și martorii care nu l-au văzut recunosc că nu pot exclude prezența lui. Argumentul „dacă ar fi făcut ceva important, l-aș fi ținut minte” a fost catalogat drept o apreciere subiectivă, lipsită de fiabilitate, mai ales când peste 3.000 de persoane au primit același titlu.
Procurorii au mai susținut că distanța dintre Câmpulung și Timișoara făcea imposibilă naveta săptămânală și că relația deteriorată cu soția ridica semne de întrebare. Instanța nu s-a lăsat impresionată. Rădulescu, rezident la Medicină pe atunci, a explicat că făcea naveta cu trenul, 8-10 ore pe drum, că își concentra gărzile în timpul săptămânii și că în weekend nu lucra.
În final, Curtea de Apel București a concluzionat: raționamentul DNA pare logic, dar nu atinge standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Prezumțiile simple rămân simple presupuneri. Iar acolo unde există dubiu, funcționează prezumția de nevinovăție. Revoluția a fost mare, mulțimea imensă, iar memoria selectivă. Iar în acest peisaj, momentan, Cătălin Rădulescu rămâne, oficial, un revoluționar cu rol determinant. Sau, cel puțin, unul pe care nimeni nu a putut dovedi că n-a fost acolo.
Povestea nu s-a încheiat însă. DNA a depus apel chiar pe 5 ianuarie, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte, pe mâna unui complet cu „pedigree” impresionant. Din Completul nr. 7 fac parte judecătoarele Lavinia-Valeria Lefterache, Lucia-Tatiana Rog și Ioana Bogdan. Ultimele două au în palmares condamnări care au făcut istorie: Ioana Bogdan l-a trimis după gratii pe Adrian Năstase, Radu Mazăre și Cristi Borcea, iar Lucia-Tatiana Rog a fost în completul care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2019.
Primul termen e stabilit pentru 10 februarie. Până atunci, Mitraliera rămâne revoluționar certificat. Sau, în termeni juridici: nevinovat, până la proba contrarie. Iar proba contrarie, se pare, e greu de găsit într-o mulțime de zeci de mii.
