România se află la numai o treaptă de categoria speculativă în evaluarea Standard & Poor’s, iar pe 2 octombrie este așteptată o nouă decizie privind ratingul suveran. Economistul Cristian Păun avertizează că, într-un scenariu de retrogradare la „junk”, euro ar putea depăși 6 lei. Dar ce ar însemna, concret, un asemenea șoc pentru un român obișnuit? De la chirii și rate până la prețurile alimentelor, carburanților și mașinilor, efectele s-ar putea propaga rapid în economie.
În prezent, România are la S&P calificativul BBB-, cu perspectivă negativă. Este ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor. O retrogradare cu un singur nivel ar împinge ratingul în categoria speculativă, cunoscută în limbajul financiar drept „junk”.
Important însă: un euro la peste 6 lei nu este o prognoză oficială a BNR și nici o consecință automată a unei retrogradări. Este scenariul prezentat de profesorul de economie Cristian Păun, care consideră că ieșirile de capital și creșterea cererii pentru valută ar putea provoca o depreciere puternică a leului.
Ce ar însemna un euro de 6 lei
Dacă luăm strict ipoteza unui curs de 6 lei/euro, efectele sunt ușor de observat.
O chirie de 500 de euro ar însemna 3.000 de lei pe lună. La un curs de 5,3 lei, aceeași chirie costă aproximativ 2.650 de lei. Diferența: 350 de lei în fiecare lună, respectiv 4.200 de lei într-un an.
Un autoturism de 30.000 de euro ar ajunge să coste, numai din diferența de curs, aproximativ 180.000 de lei, față de 159.000 de lei la un curs de 5,3 lei. Diferența ar fi de 21.000 de lei.
În cazul unui apartament de 100.000 de euro, vorbim despre o diferență de 70.000 de lei: de la aproximativ 530.000 la 600.000 de lei.
Pentru cine are venituri în lei, dar datorii sau cheltuieli stabilite în euro, șocul ar fi resimțit imediat.
Ratele ar putea primi o dublă lovitură
Problema nu s-ar opri însă la curs.
O deteriorare a ratingului suveran poate determina investitorii să solicite randamente mai mari pentru a împrumuta România. Cristian Păun avertizează tocmai asupra combinației dintre deprecierea leului și creșterea dobânzilor.
Statul s-ar împrumuta mai scump, iar presiunea s-ar putea transmite în timp și către costurile de finanțare din economie.
Pentru un debitor cu un credit denominat în euro, efectul cursului ar fi direct: aceeași rată exprimată în euro ar necesita mai mulți lei.
De exemplu, o rată ipotetică de 500 de euro ar însemna aproximativ 2.650 de lei la 5,3 lei/euro, dar 3.000 de lei la un curs de 6 lei.
Benzina, electronicele și numeroase produse importate ar deveni mai scumpe
Deprecierea leului nu afectează numai persoanele care cumpără direct euro.
România importă numeroase bunuri, materii prime și componente. Atunci când leul pierde teren față de euro, importatorii trebuie să plătească mai mulți lei pentru aceeași marfă cumpărată din exterior.
O parte din diferență poate fi absorbită temporar de companii, dar o parte poate ajunge în prețurile plătite de consumator.
De aici apare un al doilea pericol: inflația.
Un euro mai scump poate pune presiune pe prețurile mașinilor, electronicelor, medicamentelor și altor bunuri importate, dar și indirect asupra produselor românești care folosesc materii prime sau echipamente din străinătate.
Statul ar avea o problemă și mai mare cu dobânzile
Categoria „junk” transmite investitorilor că riscul asociat datoriei unui stat este mai ridicat.
În plus, anumite fonduri de investiții au reguli care le limitează posibilitatea de a deține titluri cu rating speculativ. O retrogradare poate, prin urmare, restrânge baza de investitori și poate pune presiune suplimentară asupra costurilor de finanțare.
Iar România are nevoie constant de bani atât pentru finanțarea deficitului, cât și pentru refinanțarea datoriilor ajunse la scadență.
Cu cât statul plătește dobânzi mai mari, cu atât rămân mai puțini bani disponibili pentru alte cheltuieli bugetare.
Ce s-ar putea întâmpla cu locurile de muncă
Scenariul cel mai sever prezentat de Cristian Păun include și reducerea investițiilor străine și posibile pierderi de locuri de muncă. Economistul susține că deteriorarea percepției asupra riscului României ar putea determina o parte a capitalului străin să își reducă expunerea.
Aici trebuie însă făcută o distincție importantă: retrogradarea la „junk” nu înseamnă automat că firmele străine pleacă din România sau că vor urma concedieri în masă.
Impactul ar depinde de amploarea reacției piețelor, de măsurile luate de Guvern și BNR, de evoluția deficitului și de încrederea investitorilor.
Ce se întâmplă cu economiile din bancă
Pentru cine are 100.000 de lei în cont, suma rămâne 100.000 de lei. Problema este puterea sa de cumpărare în raport cu bunurile evaluate în euro.
La 5,3 lei/euro, 100.000 de lei reprezintă aproximativ 18.870 de euro.
La 6 lei/euro, aceiași 100.000 de lei ar mai reprezenta doar 16.667 de euro.
Diferența este de peste 2.200 de euro în valoarea exprimată în moneda europeană.
Tocmai din acest motiv, Cristian Păun recomandă diversificarea economiilor, fără a sugera însă abandonarea completă a leului: banii necesari cheltuielilor curente pot rămâne în moneda națională, iar economiile pe termen mai lung pot fi diversificate.
Pe 2 octombrie vine verdictul S&P
Deocamdată, scenariul „junk” rămâne doar atât: un scenariu de risc.
Fitch și Moody’s au menținut România în această vară în categoria recomandată investițiilor, deși cu perspectivă negativă. S&P evaluează România în prezent la BBB-/A-3, tot cu perspectivă negativă, iar următoarea decizie este așteptată pe 2 octombrie.
Pentru românul obișnuit, miza ratingului poate părea abstractă. În realitate, dacă scenariul sever s-ar materializa, lanțul ar putea fi foarte concret: statul se împrumută mai scump → cresc presiunile asupra dobânzilor → leul se poate deprecia → importurile se scumpesc → inflația poate crește → ratele și costul vieții pot urca.
Iar dacă euro ar ajunge într-adevăr la 6 lei, diferența nu s-ar vedea doar pe panoul unei case de schimb valutar. S-ar vedea direct în buzunar.
