Profesor de antropologie la SNSPA, Andrei Tudor Mihail, 33 de ani, strânge secretele terenurilor de cartier din București.
De la plajă în tribune la meciuri filmate de pe vagoane, lumea fotbalului mic din București e o aventură ascunsă, azi, în spatele buruienilor. Nu e o noutate – Gazeta a documentat peste 30 de cazuri de arene de cartier încă din 2011.
Însă un profesor a mers mai departe. Cadru didactic la SNSPA, Andrei Tudor Mihail, 33 de ani, a descoperit, în spatele degradării, și poveștile oamenilor. Vecini, fotbaliști de cartier, amintiri care, fără efortul său, ar fi rămas glume de pahar la cârciumile din colț de stradă.
Iar pe câteva a acceptat să le publice și în Gazeta Sporturilor. Iată o selecție:
1. „Vizionare la barul din cartier”
Stadionul Speranța Triaj
„În spatele porții era un vagon de marfă dat jos de pe roți pe care îl împărțisem în trei. Două erau vestiarele echipelor, al treilea al arbitrilor!”. Ghiță Țoca își amintește bine terenul dintre liniile de tren pe care, în 1987, împreună cu alți prieteni fotbaliști din cartierul Chitila l-au închiriat de la administrația Haltei Pajura pentru a forma împreună formația Speranța Triaj.
Echipa nu a ajuns niciodată foarte sus; nici nu își propunea asta. Primul meci, în deplasare pe ICSIM, l-au pierdut cu 10-0. Al doilea meci, acasă, reprezintă momentul de glorie al echipei, după cum povestește domnul Anastasiu, și el jucător în acele momente. În fața unui public numeros, compus din vecinii care locuiau pe străzile de peste calea ferată, echipa învingea cu 5-3 Sănătatea București în Seria 1 a Diviziei Sectorului 1.
