Clipe grele pentru cățelușa Salvamont Argeș! Loca a fost mușcată de o viperă!

La cativa metri deasupra drumului, o vad pe Loca ca se opreste si incepe sa se rontaie la jaretul stang spate, cu ochii la mine, dupa care vine spre mine, ferind piciorul. Ma gandesc ca a calcat stramb printre bolovanii aia, ma aplec si studiez gamba si degetele. Nu se simte nicio deplasare, totul pare in regula. O incurajez si ajungem in drum, cu gand sa o urmaresc sa vad daca dispare schiopatatul, pt ca ar putea fi doar o simpla intindere. Dar o data in drum, sta numai langa mine schiopatand, asa ca o mai cercetez de vreo doua ori, dupa care mi se pare ca se clatina… O chem pe iarba de langa drum unde o pun in ”sezi!” ca sa ma uit mai in amanunt, numai ca o vad cum inchide ochii, capul i se lasa din ce in ce mai jos si parca se ”topeste” in ea insasi. Ii spun sa se culce, dar nu vrea si chiar apasata, se opune usor, pana cand reusesc totusi sa o culc pe o parte. E clar, a fost muscata de vipera!!! Imi dau seama ca nu e o intindere ci e mult mai grav! Totul s-a intamplat in 200 de metri! Scot trusa, ma chinui sa aspir hidrocortizon, dar acul e infundat (!!!) si cand reusesc sa il prepar si o intep, acul iese si imprastii tot continutul…

Il sun pe Mara sa imi iasa inainte ca sa imi ia rucsacul, o pun pe Loca pe umeri si ii dau cat pot de repede la vale. Are capul moale atarnand, asa ca i-l sustin cu mana stanga ca sa aiba caile aeriene libere si sa poata respira, ca altfel nu reusea, sforaia. Pe coborare, prin iarba mai vedem o vipera catre care mergea Helios asa ca il intoarcem amandoi. In masina, Lios intra in spate unde stau ei in Fiat de obicei, iar pe Loca o intind pe bancheta din spate pe aceeasi parte pe care a stat culcata pe iarba, eu langa ea, Mara conduce. Pornim, Loca e inerta, cu ochii deschisi si cu pupilele agitate (miscare stanga-dreapta necontrolata) și cu midriază, dar cu reactie oculara, inchide ochiul daca apropii palma de ochi. Incep sa vorbesc cu veterinarii nostri, si cei din Pitesti si din Bucuresti. Nu reusesc decat mai mult pe watsapp pt ca semnalul e deficitar pe marginea barajului. Mara aranjeaza cu Iza sa ne iasa inainte cu hidrocortizon si seringa.

Dupa aproape o ora de la muscatura, Loca da un prim semn de reflex de stabilizare in curbe, proptindu-se cu laba in piciorul meu. Ochii s-au stabilizat, nu misca capul, dar este atenta la mainile mele si le urmareste daca le misc in fata ei. Aproape de Valea Cu Pesti, sare nauca in picioare si incepe sa latre, simtind miros de urs (am mers cu toate geamurile deschise pt ventilatie) dupa care se tranteste pe bancheta, maraind. Ei bine in momentul ala iese de sub ea un… bondar de pamant cu matele taras, care probabil o intepase si el la cateva minute dupa vipera, pe partea pe care statuse pe iarba si ii ramasese agatat in blana!!! Cu toate astea, e din ce in ce mai cooperanta, iar cand ne intalnim cu Iza decid sa mai aman hidrocortizonul. Avem cam 2 ore de la muscatura initiala…

Mai departe, am ajuns la Dan, veterinarul nostru cam la 3 ore dupa prima muscatura. Nu am de gand sa povestesc ce proceduri/medicamente i s-au dat pentru ca sunt satul pana in gat de tot felul de papagali si tasta-turisti care gasesc ei repede niste linkuri pe net ca sa arate ca nu a fost bine nimic. Sau ca noi abuzam cainii, cum mi-a zis mie o pupaza cand a murit Dara! Evident ca o sa fie si comentariile inchise, si ii sfatuiesc pe cei care nu se pot abtine si ma cearta in privat, sa nu o faca pt ca voi da block.

Loca e bine!!!!! Un pic cam moale, dar alearga cu Helios prin curte si ma zapaceste cu niste ”pupaturi” cand ma prinde… Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi cu gandul si/sau cu fapta, pornind de la colegii mei de la Salvamont Arges si cei din corpul de conductori national, pana la piloti de elicopter si veterinari sau medici urgentisti din Pitesti, Cluj, Bucuresti si Sibiu!