Avem o ţară frumoasă, unora li se pare chiar de vis, şi, nu de mult, chiar la noi în judeţ au explodat activităţile care să atragă turişti. Fie că a fost vorba de o acţiune de promovare a cetăţii Poienari sau a Muzeului Goleşti sau pur şi simplu de frumuseţile care atrag mereu oameni care să le admire, a fost agitaţie prin Argeş. Şi cum vremea a fost şi ea frumoasă, turiştii au dat buzna să ne vadă meleagurile. Zona montană este, de departe, cea mai spectaculoasă, însă nu-i problemă, că avem noi grijă şi de ea!
Totuşi, pe cât suntem de binecuvântaţi de Dumnezeu cu o ţară frumoasă, pe atât reuşim să stricăm lucrurile cu nişte detalii. Parcă este „talentul” nostru ascuns şi nu ne putem dezbăra de el nicicum. De curând, nişte prieteni au mers la Cetatea Poienari! Şi-au luat inima în dinţi, suplimente de energie şi au zis să pornească pe scări în sus, spre Cuibul Vulturului Alb. Numai că, înainte de a porni, dorind ei să fie oameni civilizaţi, au zis să treacă pe la o toaletă. Singura mai apropiată de zona de plecare era una privată. Şi costa… doi lei intrarea, mai ceva decât cafeaua la aeroport. Bine, bine, au strâmbat oamenii puţinel din nas, dar până la urmă au decis să rămână tot civilizaţi, în ciuda preţului. Şi au intrat. În unele cabine nu era lumină, în altele, puţea de te lua cu ameţeală brusc şi chiuvetele funcţionau din trei în cinci. Săpun nu era peste tot, la fiecare chiuvetă, că, în definitiv, ar însemna risipă, şi nici cu hârtia igienică nu erau prea darnici proprietarii respectivei toalete publice. Au ieşit înjurând, dar tot civilizaţi au decis să rămână până la urmă!
Din auzite, aflară ei că toaleta este a unui afacerist de prin zona Arefu, unul care deţine şi o pensiune foarte bine aşezată ceva mai la vale, şi câteva magazine exact la poalele Cetăţii Poienari.
Întâmplarea a trecut şi au pornit oamenii la deal, pe trepte. După un efort considerabil, au ajuns şi la cetate. Frumos, dom’le, de au şi uitat ce au păţit jos. Ar fi trecut de tot cu vederea dacă nu i-ar fi izbit din nou cheful să fie civilizaţi şi înainte de a coborî. Aşa că au zis să viziteze şi toaleta de sus, pentru că la cea de jos lucrurile erau deja clare. Zis şi făcut şi de data asta. Cea de sus era pe gratis, slavă Domnului! Exista însă riscul considerabil de a-ţi pierde nasul, asta în cazul în care îl aveai în bună stare de funcţionare. Acolo sigur ar fi fost pus la mult prea grea încercare. Frumuseţea locului, asezonată nu niţele miresme îmbătătoare şi cu puţină nesimţire tipic românească! Cam aşa a arătat tabloul acestei excursii într-un loc pe care strămoşii noştri l-au făcut şi noi nu suntem nici măcar în stare să nu-l facem să pută.
Şi uite aşa, prietenii mei au promis că data viitoare se vor gândi de două ori înainte de a lua decizia de a fi civilizaţi!
