Sistemul public de sănătate din România se confruntă cu o problemă structurală gravă: pierderi masive de bani, generate atât de fraude directe, cât și de mecanisme administrative ineficiente. Declarațiile recente ale președintelui CNAS, Horațiu Moldovan, scot la lumină un fenomen cunoscut de ani de zile, dar rareori explicat atât de clar: banii nu doar că sunt insuficienți, ci sunt și prost gestionați sau chiar furați.
Două mari „găuri negre”: frauda și ineficiența
Potrivit șefului CNAS, cheltuielile nejustificate din sănătate se împart în două categorii majore. Prima este cea a fraudelor propriu-zise – bani încasați ilegal pentru servicii inexistente sau umflate artificial. A doua ține de modul în care sunt alocate și cheltuite fondurile, prin mecanisme care nu mai corespund realităților din sistem.
Estimările din literatura de specialitate indică faptul că fraudele pot ajunge la 5–10% din bugetul total al sănătății. Raportat la aproximativ 18 miliarde de euro anual, vorbim despre sume uriașe – chiar și peste un miliard de euro pierdut.
Pacienți „fantomă” și servicii inventate
Printre cele mai grave forme de fraudă identificate se numără raportarea de servicii medicale fictive. Controalele au descoperit situații în care:
- pacienți care nu au fost niciodată în spital figurau internați;
- persoane care au trecut doar prin UPU apăreau ulterior internate zile întregi;
- consultații și investigații erau decontate pentru pacienți decedați.
Un mecanism descris de CNAS arată cum unele unități medicale programau automat consultații viitoare pentru pacienți vulnerabili, iar aceste servicii erau ulterior raportate și decontate, chiar dacă nu aveau loc. Schema a fost descoperită accidental, după ce s-a constatat că „pacienții” nu mai erau în viață.
Aceste practici indică nu doar fraude punctuale, ci existența unor rețele sau obiceiuri sistemice, tolerate sau insuficient controlate.
Internări umflate și decontări artificiale
Un alt tip de fraudă vizează durata internărilor și numărul serviciilor raportate. Spitalele pot încasa mai mulți bani fie prin prelungirea artificială a internărilor, fie prin raportarea unor proceduri suplimentare.
În esență, sistemul de decontare stimulează cantitatea, nu neapărat calitatea sau realitatea actului medical. În lipsa unor controale eficiente și a unor sisteme informatice integrate, astfel de practici devin greu de detectat în timp real.
„Peticul” care a devenit regulă: influențele salariale
Dincolo de fraude, o altă problemă majoră este modul în care sunt finanțate spitalele. Așa-numitele „influențe salariale”, introduse inițial ca soluție temporară pentru acoperirea creșterilor salariale, au devenit între timp o componentă dominantă a bugetului.
Situația este paradoxală: valoarea acestor completări financiare a ajuns să fie comparabilă sau chiar mai mare decât suma alocată serviciilor medicale efective. Practic, sistemul plătește masiv pentru existența personalului, nu neapărat pentru activitatea medicală prestată.
Acest model de finanțare încurajează menținerea unor structuri rigide, uneori ineficiente, în loc să stimuleze performanța sau adaptarea la nevoile reale ale pacienților.
Servicii subevaluate și finanțare distorsionată
O altă vulnerabilitate majoră este subfinanțarea serviciilor medicale. Potrivit CNAS, spitalele sunt plătite sub costul real al serviciilor prestate, iar diferența este acoperită prin mecanisme paralele, netransparente.
Această situație creează un cerc vicios: spitalele sunt împinse fie să caute surse alternative de finanțare, fie să „optimizeze” raportările pentru a supraviețui financiar.
Medicamentele – o altă zonă sensibilă
Sistemul de stabilire a prețurilor medicamentelor și includerea lor pe listele compensate reprezintă o altă sursă de pierderi. Deciziile sunt fragmentate între instituții, iar CNAS, deși plătește, are un rol limitat.
Această lipsă de control direct asupra cheltuielilor creează riscuri de ineficiență și, posibil, de influențe externe în stabilirea prețurilor și a listelor de compensare.
Un sistem vulnerabil, cu reforme întârziate
Imaginea de ansamblu este una îngrijorătoare: un sistem în care banii se pierd atât prin furt direct, cât și prin reguli prost gândite. Lipsa digitalizării complete, controalele insuficiente și mecanismele de finanțare depășite contribuie la perpetuarea problemelor.
Declarațiile șefului CNAS confirmă ceea ce mulți specialiști și pacienți suspectau de mult: nu doar lipsa banilor este problema, ci modul în care aceștia sunt cheltuiți.
Reforma reală a sistemului de sănătate nu înseamnă doar alocări bugetare mai mari, ci și eliminarea risipei, combaterea fraudelor și regândirea modului în care sunt finanțate serviciile medicale. Fără aceste schimbări, orice suplimentare de fonduri riscă să alimenteze aceleași mecanisme defecte.
